Reclame noi

Jul 032016
 
Imagine refren despre noi

Imagine refren despre noiRefren despre noi

de Corina Nica

Tu cine eşti? Din ce poveşti ți-e glasul?
Din ce oglinzi idilice priveşti?
Pe unde ți-a trecut prin lume pasul?
De unde ştii să scrii precum iubeşti?

Eu cine sunt? Fereastra ta spre soare!
Un pas, un argument, un sens, un zbor,
O adiere sau o repetare,
Refrenul unei dimineți de dor.

Noi ce suntem? O inimă mai mare
Acoperită încă de mister,
Acelaşi vis, aceeaşi aşteptare,
Acelaşi infinit, acelaşi cer…

Jun 262016
 

Caragiale mesaj peste timpMesaj peste timp

de Corina Nica

Vezi, frate Caragiale, credeam că ştim de toate
Trăind momente, schițe, de tine zugrăvite.
Prezentul le întrece. A sa realitate
A depăşit cu brio poveştile citite.

În griji electorale s-au rătăcit cu toții,
Ne-au asfaltat trotuare cel mult pe jumătate,
Sub denumiri pompoase s-au afirmat nepoții
Solemn până la lacrimi, jurând ne dau pe spate.

La zile de oraşe vedem picioare goale
Sub zările-afumate de mici şi-alte fripturi,
La masa lor săracă privesc cei mulți a jale
Sătui de circ, vor lapte şi mierea din scripturi.

Se nasc evenimente plătite cu sudoare,
Parcări în loc de parcuri, roboți în loc de om,
Te miri că omenirea mai are loc sub soare,
Noi, frate Caragiale, mai zăbovim în somn?

În ordinea normală, s-ar cere să ne naştem
Măcar încă o dată şi să trăim firesc
Un fir întins al vieții, aşa cum nu cunoaştem
Pe plaiul fără vină, în neamul românesc.

Am creşte toți cu mamă, cu tată şi cu frate
(Ce n-ar munci în alte zări calde pentr-un ban),
Am învăța credința, în pace şi dreptate,
Iar frate pentru frate nicicând n-ar fi duşman.

Târziu sau prea devreme, ne stingem toți, ca proştii,
Trăind fără de scopuri sau țintă sau curaj,
Lăsând la alții pâinea pentru copiii noştri,
Of, frate Caragiale, prostia dă sevraj.

May 022016
 

Lacrimi peste lume

de Corina Nica

Copii săraci, bătrâni pe străzi uitați,
N-au adăpost, nici apă, nici mâncare
Sunt fiii omului sacrificați
În ploi şi frig în Săptămâna Mare.

În presă şi în mediul virtual
De hărnicie dăm deja pe-afară,
Pozând în orice zi ceva banal
Să fie sărbătoarea de ocară.

Câte-un edil postează asfaltări,
Aşteaptă să-i dai votul sau să-l critici,
Români cu grai străin din alte țări
Trimit ,,Auguri” celor mioritici.

Atât de frământate vremi trăim
De ne mirăm şi noi de neputința
De-a fi aşa cum ne dorim să fim,
De-a accepta lumina şi credința.

Aprindem lumânări cu rugăciuni
Să spele ploaia multele păcate
Că doar de sus mai pot veni minuni
Doar Dumnezeu să ne mai ierte poate!

May 172015
 

Bătrânețe

de Corina Nica

Sunt mama voastră. E târziu
Nici cât e ceasul nu mai știu
Uitată zac într-un azil
Eu, care n-am niciun copil.

Nici cum mă cheamă nu mai știu,
Nici cine-i mort, nici cine-i viu.
Eu vă iubesc și-acum pe toți
Și fii și fiice și nepoți.

Încă în viață, fremătând,
Zi după zi petrec plângând
Mi-e toamnă, zic, sunt bine eu
Încă-l mai am pe Dumnezeu.

Voi cum o duceți? Tare-aș vrea
Copiii mei alăturea,
Dar vă-nțeleg, aveți dureri
Și multe, multe neplăceri.

Sunt mama voastră, n-aș putea
Să fiu cuiva povară grea.
Să mă iertați că mai trăiesc
Copiii mei, eu vă iubesc…

Jan 122015
 

Inger

Dă-mi mie…

de Corina Nica

Aș vrea puterea să-ţi iau durerea
Să-adorm așteptările și supărările
Să nu cunoști lacrima, să-ţi ghicesc vrerea,
Să afli ce-i dragostea și-mbrăţișările.

Când trist și pierdut ești, m-apropii zâmbind
Sunt ingeri cu mine și-ţi cântă duios.
Pe glasul lor dulce, incet, adormind,
Amarul se duce și visu-i frumos.

Orfan cum ești tu sunt și eu și te cred.
Născută am fost să-ţi aduc alinare
Mă rog pentru tine, vreau să te dezleg.
S-aud că vorbești. Să te văd pe picioare.

O mie de zile și-o mie de nopţi
Să stau lângă tine cu grijă de mamă,
Dar după acestea să văd eu cum poţi
Trăi viaţă simplă, activă, normală.

Să dea Dumnezeu să se poată ce vreu
Să spăl eu cu lacrimi bătrâna durere
Ferestre deschise să fie mereu
Dă-mi, Doamne, prin ele, să vindec, putere!

 

Jun 012014
 

IndemnÎndemn

Corina Nica

Oprește-te din căutarea fericirii
Și bucură-te că exiști. E legea firii!
Ascultă-te când ai chemarea reușitei
Și nu ceda vreun pas rămas popas ispitei.

Nu cere lumii ce nu-ți poate da vreodată,
Dă-i inimii credință-n loc de judecată,
Acceptă visul, unica iubire sfântă,
Alungă ce-ți insultă sufletul, și cântă!

Dă aripi încercărilor, ideii-cheie,
De n-ai un drum, să-l faci chiar tu, cu-a ta scânteie.
Prin renunțări înveți că viața nu-i corectă,
Din gama de trăiri, doar dragostea-i perfectă!

%d bloggers like this: