Hibernală – Poezia de duminică
de Corina Nica
Ninge cu ani peste noi și Pământ,
Alb inflorit e-al pădurii ecou.
Ninge credinţă, iubiri, legământ,
Martor discret este zâmbetul tău.
Albe săgeţi are-n tolbă, isteţ,
Timpul să-ncremene, de-ar recunoaște,
Seamănă Cupidon, pajul, ingheţ,
Jocul iubirii-n ninsori ar renaște.
Nobila iarnă in mine s-a-ntors,
Tristă și ninsă-s in temniţa vieţii,
Stărui in bine, dezvălui un rost,
Păstrând doar icoane-n memoria gheţii…
Im place designul siteului tau ! Poti sa imi spui cu cine ai lucrat. Am si eu nevoie pentru un blog personal. Multumesc anticipat. Si poate bagi si tu planta aia in casa, ca nu mei e buna de nimic daca o tii in frig.
Munca mea personala, cu toate durerile de cap aferente. Iar acel ceva verde este o tufa mare …
Multumesc pentru raspuns ! Toate cele bune !