Prea mulţi?
de Corina Nica
Unii se plâng că sunt prea mulţi poeţi
Dar ce-ar fi lumea fără poezie?
Ar fi atât de seacă și pustie,
Un fel de teatru fără interpreţi.
Să nu ne plângem de prea multe gânduri
Iubirea și durerea au un rost
Când, peste vremuri, scrise fin au fost
Sculptate-n cărţi in preafrumoase rânduri.
Avem nevoie de poeţi, nu arme,
Din visele lor plăsmuind povești
Cu care pruncii tăi isteţi să-i crești,
Pe când in lume tot ce-i rău adoarme.