Reclame noi

Nov 052017
 

Dor

de Corina Nica

(un gând despre pierderea
unui prieten necuvântător)

Te caut şi nu te mai am
Doar ochii tăi îi port în minte,
Cu dragostea mea te hrăneam
Iar tu mi-ai fost prieten cuminte.

Creşteam împreună, să ştii,
Plâng azi după clipe cu tine…
Aş da o avere să fii
Măcar înc-o viață cu mine.

Mi-e sufletul cântec de dor
Nu pot înțelege sfârşitul…
Ştiu, îngeri te-au vrut doar al lor,
Pustiu a rămas infinitul.

Oftez şi mă mângâi, gândind
La tot ce-am trăit împreună….
Decât chinuit, suferind,
Eşti azi într-o lume mai bună.

Oct 222017
 
Imagine refren despre noi

Alese gânduri pentru tine

de Corina Nica

 

Eu nu-mi doresc să fiu pe primul loc
Prea multe reuşite-s trecătoare
Mai bine vreau să-mi fie viața joc
Iar lumea mea să fie primitoare.

Eu nu visez la aur sau averi
Sunt inutile griji pentru zerouri
Eu vreau să am mai multe primăveri,
Vreau sori şi ploi şi cântece, ecouri.

Eu vreau copii în juru-mi fericiți,
Lumini şi fapte bune am în suflet
În preajma mea să vă simțiți iubiți
Dau viața mea pentru un singur zâmbet.

Vreau flori să înflorească în grădini,
Vreau să iubesc şi azi ca prima oară,
Împart bucăți de suflet la străini
Iar mama mea e însăşi a mea țară.

N-am ce să iert şi nu am ce să uit
Mi-e sufletul ca trandafiru-n floare
Trăiesc doar pentru-a dărui mai mult
Rugându-mă să-ți fie veşnic soare!

Apr 082017
 

O glumă pentru voi

de Corina Nica

De Ziua Sănătății Mondiale
Propun să-ți dau țigara pe un măr,
Minciuna să o schimb cu adevăr.
Tu cum renunți la viciile tale?

Alcool, femei, cafea, plăceri sublime,
Aeroplane, fotbal, pescuit,
Chitară, filme, dans sau chiar citit?
De azi te laşi de toate-aceste crime.

Un mic dejun din două trei măsline,
Un fruct la prânz să nu te stafideşti
(Iar, între ele, frate, să munceşti),
La cină – supă cu crutoane fine.

Doi litri apă, încă doi de ceai,
Nu te uita spre tort de ciocolată,
De sucuri nu te-atinge niciodată!
Ce sănătate, frate? Chin, ce mai!

De ziua sănătății mi-am propus
Să mă feresc de viruşi şi-alte cele
Dar mai ales de multele belele
La care viciile m-au expus.

De stres, politică şi ştiri mondene,
De oameni toxici care ştiu răspuns
La întrebări ce încă nu s-au spus,
De azi mă las de hrană şi probleme!

Eşti ce mănânci! Oh, Doamne, sunt salam?
Sunt roşie? Sunt ciorbă? Sunt grătare?
Păi cum să fiu fărâmă de mâncare?
Eu poezie pură mă credeam!

De Ziua Sănătății Mondiale
Cu mere am s-arunc în cei ce zic
Că poți să fii puternic când eşti mic
Dacă te vinzi pe două-trei parale!

Feb 212017
 

Poem îndrăzneț

de Corina Nica

Aş scrie TE IUBESC pe trupul tău
Cu fiecare şoaptă însetată
Şi te-aş iubi, nebun ca prima dată
Fără să ştiu de-i bine sau e rău.

Pe sânul tău aş scrie TE IUBESC
Să-mi fie numai mie dulce viciu,
Atâta fericire şi deliciu
Ce mi-a fost dat cu tine să trăiesc.

Pe mâna ta aş desena doar stele
Din sărutări şi şoapte, ca-ntr-un joc
Mirându-mă de marele noroc
De-a fi stăpâna gândurilor mele.

Fără speranță azi, îndrăgostit
De tine, fulg de nea cu trup de zână,
Te voi răpi în noaptea fără lună
Şi te voi ține doar pentru iubit.

Vor plânge toți poeții după tine,
Vor scrie fără noime poezii,
Iar tu, iubito, doar a mea vei fi…
Spune-mi, frumoasa mea, e rău sau bine?

Jul 032016
 
Imagine refren despre noi

Imagine refren despre noiRefren despre noi

de Corina Nica

Tu cine eşti? Din ce poveşti ți-e glasul?
Din ce oglinzi idilice priveşti?
Pe unde ți-a trecut prin lume pasul?
De unde ştii să scrii precum iubeşti?

Eu cine sunt? Fereastra ta spre soare!
Un pas, un argument, un sens, un zbor,
O adiere sau o repetare,
Refrenul unei dimineți de dor.

Noi ce suntem? O inimă mai mare
Acoperită încă de mister,
Acelaşi vis, aceeaşi aşteptare,
Acelaşi infinit, acelaşi cer…

Jun 262016
 

Caragiale mesaj peste timpMesaj peste timp

de Corina Nica

Vezi, frate Caragiale, credeam că ştim de toate
Trăind momente, schițe, de tine zugrăvite.
Prezentul le întrece. A sa realitate
A depăşit cu brio poveştile citite.

În griji electorale s-au rătăcit cu toții,
Ne-au asfaltat trotuare cel mult pe jumătate,
Sub denumiri pompoase s-au afirmat nepoții
Solemn până la lacrimi, jurând ne dau pe spate.

La zile de oraşe vedem picioare goale
Sub zările-afumate de mici şi-alte fripturi,
La masa lor săracă privesc cei mulți a jale
Sătui de circ, vor lapte şi mierea din scripturi.

Se nasc evenimente plătite cu sudoare,
Parcări în loc de parcuri, roboți în loc de om,
Te miri că omenirea mai are loc sub soare,
Noi, frate Caragiale, mai zăbovim în somn?

În ordinea normală, s-ar cere să ne naştem
Măcar încă o dată şi să trăim firesc
Un fir întins al vieții, aşa cum nu cunoaştem
Pe plaiul fără vină, în neamul românesc.

Am creşte toți cu mamă, cu tată şi cu frate
(Ce n-ar munci în alte zări calde pentr-un ban),
Am învăța credința, în pace şi dreptate,
Iar frate pentru frate nicicând n-ar fi duşman.

Târziu sau prea devreme, ne stingem toți, ca proştii,
Trăind fără de scopuri sau țintă sau curaj,
Lăsând la alții pâinea pentru copiii noştri,
Of, frate Caragiale, prostia dă sevraj.

%d bloggers like this: