Refren despre noide Corina Nica
Tu cine eşti? Din ce poveşti ți-e glasul?
Din ce oglinzi idilice priveşti?
Pe unde ți-a trecut prin lume pasul?
De unde ştii să scrii precum iubeşti?
Eu cine sunt? Fereastra ta spre soare!
Un pas, un argument, un sens, un zbor,
O adiere sau o repetare,
Refrenul unei dimineți de dor.
Noi ce suntem? O inimă mai mare
Acoperită încă de mister,
Acelaşi vis, aceeaşi aşteptare,
Acelaşi infinit, acelaşi cer…
Mesaj peste timp
de Corina Nica
Vezi, frate Caragiale, credeam că ştim de toate
Trăind momente, schițe, de tine zugrăvite.
Prezentul le întrece. A sa realitate
A depăşit cu brio poveştile citite.
În griji electorale s-au rătăcit cu toții,
Ne-au asfaltat trotuare cel mult pe jumătate,
Sub denumiri pompoase s-au afirmat nepoții
Solemn până la lacrimi, jurând ne dau pe spate.
La zile de oraşe vedem picioare goale
Sub zările-afumate de mici şi-alte fripturi,
La masa lor săracă privesc cei mulți a jale
Sătui de circ, vor lapte şi mierea din scripturi.
Se nasc evenimente plătite cu sudoare,
Parcări în loc de parcuri, roboți în loc de om,
Te miri că omenirea mai are loc sub soare,
Noi, frate Caragiale, mai zăbovim în somn?
În ordinea normală, s-ar cere să ne naştem
Măcar încă o dată şi să trăim firesc
Un fir întins al vieții, aşa cum nu cunoaştem
Pe plaiul fără vină, în neamul românesc.
Am creşte toți cu mamă, cu tată şi cu frate
(Ce n-ar munci în alte zări calde pentr-un ban),
Am învăța credința, în pace şi dreptate,
Iar frate pentru frate nicicând n-ar fi duşman.
Târziu sau prea devreme, ne stingem toți, ca proştii,
Trăind fără de scopuri sau țintă sau curaj,
Lăsând la alții pâinea pentru copiii noştri,
Of, frate Caragiale, prostia dă sevraj.
Privesc zilele astea cum o idioțenie acaparează, iar, ochii și mințile miilor de tineri. #binging de la @vodafone. Parcă aș vorbi turco-chineză, parcă noi nu mai știm nimic în limba română.
Simplu, consum compulsiv (excesiv) de ceva.
Pentru că lucrez cu oamenii care își formează diferite dependențe, din ce în ce mai surprinzătoare.
Pentru că binging înseamnă exact acel consum excesiv într-o perioadă scurtă, prin care un utilizator oarecare de ceva poate deveni rapid dependent de acel ceva. Și o să vă dau un exemplu, poate la extrem, dar elocvent.
Ai plecat în vacanță în Madrid, dai de o fătucă simpatică și pe aceeași lungime de undă cu tine. Și începe distracția! Faci #binging de sex, de alcool, de distracții, de droguri. Adică ți-o pui de 100 de ori în 10 zile, bei ca porcul 100 de litri de bere în 10 zile, spargi 3000 de euro în 10 zile, iar un cui sau bongul devin inutile, căci tu ești deja pe cocaină.
Felicitări, ai devenit o legumă, dar încă nu ai aflat. Și nu o spun doar eu. O spun miile de psihiatri și psihologi:
În accepţiunea sa clinică, binge nu se referă doar la o masă copioasă sau la o beţie oarecare – el descrie o blocare temporară a butonului de „stop“ din creier. Cineva care face binge-eating poate ajunge să mănânce conţinutul unui întreg frigider într-o singură noapte, un binge-drinker consumă alcool în cantităţi uriaşe, oprindu-se doar când starea de intoxicaţie îi răpune conştiinţa, continuând să consume imediat ce se va fi trezit, zile la rând. Dr. Eugen Hriscu
Citeste mai mult: adev.ro/o7guwu
Nu știu dacă în deșteptăciunea lor, cei de la agenția de publicitate s-au gândit serios la ce imagine aduce asupra Vodafone o astfel de campanie. Este la mintea cocoșului că această campanie publicitară nu are ca scop altceva decât să acapareze mii de tineri, care să forțeze părinții să plătească pentru ca ei să fie fericiți.
Sau hai să o spunem românește: Fă-i hatârul copilului tău și plătește-ne. Și mai pe scurt: Băi, prostule, dă banii încoace, că te-am șantajat emoțional prin folosirea minții și sănătății copilului tău.
Ce mi-ar place să văd acum acele familii „fericite” cum încep să folosească termenul de binging. Și știi de ce? Pentru că ar ajuta să realizeze comportamentul lor compulsiv.
Cum ar suna să spună tatăl: – Mă duc să fac binging de țuică! (Adică: Mă duc să mă îmbăt criță la Vasile!)
Sau mama să spună: Mă duc să fac binging de shopping! (adică: Dacă tactu se îmbată p**ă iar, eu mă duc să-i „sparg”toți banii!)
Sau alt membru al familiei: Mă duc să fac binging! (Adică mă duc să mi-o pun la greu, iar în pauză ne uităm la filme multe, nu mă suna tată!) Asta vă sună cunoscut de undeva?
Stai, că de fapt, cel mic nu este sănătos, și trebuie tratat, așa că, tu, părinte cuminte, mai scoți bani din buzunar și începi o sesiune de terapie pentru dependența de telefon la Clinica Aliat Brașov. De fapt, de ce mă plâng, bingingul îmi aduce mie de muncă. Ar trebui să fiu bucuros, nu?
În tot scandalul acesta al dezinfectanților diluați văd tot felul de cifre de spitale care au folosit dezinfectantul Hexi Pharma, dar nu văd nimic scris despre cei care lucrează direct cu el. Ca orice om normal la cap, știu că aceste substanțe nu ajung să dezinfecteze direct salonul, patul, lenjeria de pat și îmbrăcămintea de spital (nici chiar al celor de la #colectiv). În spatele lor sunt niște manipulanți, acele infirmiere care lucrează cu ele și a căror slujbă și competență a fost pusă la grea îndoială de către șefii lor direcți.
Orice spital din România își face periodic control pe partea de infecții nosocomiale. E un fapt. Că acele situații nu ajung pe hârtie, este iar o treabă logică, se rezolvă pe interior, căci altfel se pierde finanțarea de la stat și din categorisirea spitalului. Și atunci treci la control sever al infirmierei care a avut ghinionul să lucreze pe salonul infectat. Și s-ar putea ca infirmiera respectivă să fie șomeră chiar înainte de a fi băgată lampa cu ultraviolete și salonul dezinfectat la sânge. Sunt sute de infirmiere și preparatori care au avut „onoarea” de a le fi pusă la îndoială munca și integritatea, din cauza acestor oameni inconștienți de la #HexiPharma.
Procedurile de curățenie și dezinfecție sunt foarte clare, nu sunt ușoare, presupun muncă multă și conștiinciozitate. Iar infirmiera respectivă are un șef direct, asistenta-șefă de secție, iar acele buletine de analiză ale microbiologului spitalului nu trec, în general, mai sus de ea. Se rezolvă local. Cu o dezinfecție la sânge a secției și cu pedepsirea infirmierei „proaste” și „inconștiente”.
Dacă este să vorbim de cifre și pagube, aș vrea ca cei de la Inițiativă pentru România să facă o cercetare numărului de victime directe, număr de pacienți posibili infectați, număr de infirmiere care și-au pierdut locul de muncă, impactul unor „mici scandaluri” asupra spitalului în care s-a întâmplat și asupra medicilor și personalului. Acestea sunt victimele directe ale dezinfectanților diluați, nu cifrele (imense, ce este drept) date pe ele. Da, condițiile în care s-a putut perpetua acest lanț al dezinfectantului diluat este o întrebare demnă de cercetat, dar ea durează și vă veți opri, pentru că nu există hârtia mult dorită care să aducă dovezi concrete.
Dar noi să fim sănătoși. Ah, stai, că aici e iar problemă de dezinfecție!
Ultima noutate în scandal (pentru că tot vreți să știți ce se va întâmpla): A sosit buletinul de analize a dezinfectantelor Hexi Pharma la Ministerul Sănătății și nu numai că sunt în concentrație normală, dar conțin și zeci de mii de euro nediluați!
P.S. Infograf al infecțiilor din România!
Victimele dezinfectantelor Hexi Pharma de pana acum
Lacrimi peste lumede Corina Nica
Copii săraci, bătrâni pe străzi uitați,
N-au adăpost, nici apă, nici mâncare
Sunt fiii omului sacrificați
În ploi şi frig în Săptămâna Mare.
În presă şi în mediul virtual
De hărnicie dăm deja pe-afară,
Pozând în orice zi ceva banal
Să fie sărbătoarea de ocară.
Câte-un edil postează asfaltări,
Aşteaptă să-i dai votul sau să-l critici,
Români cu grai străin din alte țări
Trimit ,,Auguri” celor mioritici.
Atât de frământate vremi trăim
De ne mirăm şi noi de neputința
De-a fi aşa cum ne dorim să fim,
De-a accepta lumina şi credința.
Aprindem lumânări cu rugăciuni
Să spele ploaia multele păcate
Că doar de sus mai pot veni minuni
Doar Dumnezeu să ne mai ierte poate!
Tainede Corina Nica
A câta oară m-ai întors
Atât de sus, atât de jos?
De ne-nțeles ești, viață, tu,
Când spui un DA și-apoi e NU.
Dar tot nu-nvăț din jocul trist
Și-n orice ușă ce s-a-nchis
Văd alta care m-a chemat
Spre-un drum ce încă n-am urmat.
Cum orice-alegi e-nșelător,
Și eu, ca orice muritor,
Mă leg ușor și mă dezleg
De tainele ce le-nțeleg.
A câta oară m-ai întors
Atât de sus, atât de jos?
De ne-nțeles ești, viață, tu,
Când spui un DA și-apoi e NU.