Trebuie sa aleg si sunt singur. Candidatii nu sunt prezenti.

Cu toate că nu am timp de nimic şi rămân în urmă cu multe dintre lucrurile programate în agendă, am, câteodată, timp să meditez la ceea ce voi face la alegeri. Adică, la ce aleg.

Din start nu aleg pe cineva care mă răneşte într-un fel sau altul. Iar la aceste alegeri am avut parte de aşa ceva, chiar dacă nu eu personal.

Tehnici psihologice de manipulare. Dacă ar fi să spun cuiva cum este în practică ceea ce este scris pe hârtie, i-aş arăta primul tur ale acestor alegeri. Avem aici multe, dar mă opresc doar la câteva. Pentru că în sondaj a reieşit că este important (80%) ca un candidat să fie religios, avem un “român” sadea la candidatură. Pentru că orice om priveşte cu teamă la ceva nou şi necunoscut, şi va rămâne la cel vechi, mutarea secţiilor de votare de la locurile lor tradiţionale, chiar şi cu 200 de metri, este o tehnică de manevră psihologică. Faptul de a pune piedici şi a-l sabota pe cel ce nu vrea să gândească ca tine se încadrează tot la manevre. Dar mulţi dintre voi nu aţi observat. Şi nici chiar #massmedia. Sau, dacă a observat, tace. Ceea ce este şi mai grav. Şi tu nu vei merge la vot. Nici el şi nici marea majoritate a celor cu care am mai discutat politică.

De asta sunt singur. Ah. Să nu uităm şi de alegerile democratice. Nu am primit nici-un mesaj concret şi convingător din parte candidaţilor de la preşedenţia României. Şi nici măcar nu au încercat. Bine, să nu fiu chiar cârcotaş, au încercat, dar au transmis lucruri aiurea. Nuanţări şi dubii există cu carul, insă mesaje concrete, la obiect, niciuna.

Cum adică ce? Păi, să vedem!

Proces verbal, pardon, Ponta Victor are sloganul: “Mândri că suntem români”. Ăsta este un slogan care denotă purtarea de copil tardiv dezvoltat psihic (sau în cazul de faţă psihic dezvoltat până la o anumită limită funcţională social, peste care nu poate trece, căci asta este limita lui), prin care îmi spune: “Eu sunt român, nu ca neamţul ăla”. Mândria de a fi român nu este una de laudă. Mergi tu prin oricare tară civilizată şi mândreşte-e că eşti român. Îţi trece mândria în cinci minute, căci o parte nereprezentativă a românilor au trecut pe acolo şi au făcut prăpăd, ajungând să stigmatizeze chiar concepţia de român. Şi nu încerca să mă contrazici, ştii şi tu că este aşa.

“mândri că suntem români”. Chiar şi acei oameni, care sunt reprezentativi pentru conceptul de român, şi care se află peste hotare, muncind şi aducând bani ţării (şi, inclusiv, guvernanţilor), au avut parte de tratamentul “. Aş spune că sloganul pentru cei din străinătate este: “voteaza, dacă poţi”. Ei nu sunt aici, sunt acolo, şi au învăţat să muncească corect într-o ţară care îi tratează corect, şi în care corectitudinea este la rang de normalitate. Astfel a apărut pericolul de a fi penalizat de acolo, şi au rezolvat cu acele “nefuncţionalităţi” ale sistemului care au scuza “aşa este în România, nu ştie stânga ce face dreaptă”.

Şi tocmai despre asta este vorba. Când apar astfel de situaţii de dezinteres faţă de ţară şi de cei ce sunt aici, nu pot să spun decât: Da, se pare că are un interes personal, care este mai important decât orice altceva. Şi astfel nu am cum să îl votez. Oricât de pregătit ar fi el în ale ştiinţei, este corigent în relaţionarea normală din punct de vedere social şi ar fi în stare să scuipe pe oricine care i-ar spune în faţă ce crede despre el. Şi, ştiţi, tocmai violenţa aceasta este ceea ce denotă neputinţa lui de a se relaţiona normal social.

Să trecem şi pe la neamţ. Nu, nu sunt naţionalist. Aici, în inima Covasnei, românul este minoritar în minoritate. Şi a învăţat ce este omenia şi convieţuirea. Chiar dacă mai sunt numit “bozgor” din ambele tabere (de minoritari şi de minoritari …).

“România lucrului bine făcut”. Păi, dacă era ceva bine făcut în România, nu ne aflam unde ne afkăm astăzi. Şi sunt foarte puţine lucruri care le facem bine. De asta nu avem succes în altă parte cu ceea ce facem noi în România.

 

Perversa de la Brasov, dureroasa dar fara ecou

perversa-de-la-brasov

Foto: Răzvan Boacă

Perversa de la Brasov nu este inventata de mine. Este doar numele dat unui incident din timpul unei manifastatii de protest “Salvati Rosia Montana” de la Brasov, din data de 22 septembrie 2013. Ce s-a intamplat acolo?

Iata ce spune Erwin Albu, protagonistul incidentului “Perversa de la Brasov”:

Am făcut imediat public gestul său provocator.___________
(Vă mai amintiţi “perversa ca pe Târgu Ocna” ? A apărut şi “perversa de la Braşov”…)
În data de 22 septembrie 2013, în timpul marşului alături de 1000 de protestatari pe Bulevardul 15 Noiembrie din centrul Braşovului, un jandarm care mergea pe lângă mine, mi-a aplicat din senin o lovitură perversă, scurtă şi bine ţintită, în zona genitală, foarte probabil pentru a mă provoca la o reacţie care ar fi însemnat declanşarea unor măsuri imediate împotriva persoanei mele şi o anatemă aruncată asupra protestului paşnic, dar ferm, de la Braşov.
Am depus reclamaţie şi voi cere inclusiv testul poligraf pentru a dovedi incidentul.
FOTO: Răzvan Boacă

Din fericire, nu au fost urmari ale acestui incident. Din nefericire, Erwin nu poate reclama jandarmul in cauza, numele acestuia fiind nedivulgat de Jandarmeria Brasov, sub pretextul secretului de serviciu. Ma rog, ei stiu cum este cu identificarea.

Din ce constat, Erwin s-a ales atat cu amenzi pentru organizarea protestelor din Brasov, cu sume destul de frumusele, din partea Jandarmeriei, si chiar si cu dosare penale, din partea Politiei Brasov. Nu il cunosc personal, dar parca prea s-au pus pe el.

O simpla cautare pe internet imi arata ca Erwin Albu este canditat independent la alegerile pentru Parlamantul European din 2014, iar descrierea suna cam asa:

Cunoscut opiniei publice mai ales datorită acţiunii neobosite şi reuşite de salvare a Spitalului Municipal Codlea (care a fost închis alături de alte 66 de unităţi medicale în anul 2011, cele mai multe dintre acestea rămânând închise în ciuda promisiunilor politice), dar şi a numeroaselor luări de poziţie ferme şi proteste împotriva neregulilor din administraţia locală, Erwin Albu lansează o provocare societăţii civile din România şi tuturor românilor care nu se mai simt reprezentaţi de actualele forţe politice din ţara noastră.

Din partea mea, multa bafta. Iar “perversa de la Brasov” s-ar putea sa il urmareasca drept “atentia” acordata de oficialitati celor ce au cate ceva de spus, la limita legii, caci altfel nu se prea poate.

Bugetarii să scuipe sânge … birocratic

Bugetarii să scuipe sange ... birocratic

Falsa perceptie incetatenita, dusa la extrem. Sursa foto: Facebook

Bugetarii să scuipe sânge … birocratic!- asta pare să fie noua politică a celor de sus. Peste tot unde mă uit, văd tot felul de acţiuni de corectare a unor probleme funcţionale, ceea ce este bine. Ca să funcţioneze ceva bine, trebuie şi muncă. Şi totul trebuie să apară pe hârtie, căci aşa se poate controla cel mai uşor.

Şi aici intervine partea dureroasă. Verba volant, scripta manent. Şi ştim asta de mii de ani. Doar că … Mulţi dintre cei ce lucrează în sistemul bugetar, oricare compartiment ar fi acela, au specializări pe anumite meserii. Şi cu toată birocraţia de ayi, nu mai contează care este aceea. Trebuie să ai cunoştiinţe de operare calculator şi …. cam atât. Pentru că timpul tău de lucru a devenit mult prea preţios celui ce vine în control, şi cum el trebuie să vadă o transparenţă totală (A.K.A -să termine mai repede, căci el este controlul, ce naiba!), munca ta devine birocratică. Angajări nu se mai fac, iar pe lângă munca ta pe care ai specializarea, ai de făcut şi cea de secretară. Şi nu este deloc OK.

Am privit un pic în mai toate domeniile bugetare şi peste tot este acelaşi aspect. Informatizare făcută la greu, la apelul bocancilor, cu softuri ce nu sunt specializate (ale căror tehnicieni ori nu fac faţă, ori nu le pasă în ce condiţii lucrează utilizatorul final), oboseală cronică acumulată de tot mai multele pretenţii birocratice . şi multe alte aspecte negative. Aud tot mai des oameni care se bucură că ies la pensie (anticipată, bine-nţeles, dar pare logic ca la acea vârstă să nu ţină pasul cu tehnologia), oameni care pleacă în străinătate la muncă (da, nu e totuna că lucrezi pentru 800 de lei sau pentru 800 de Euro), chit că munca de acolo este muncă (şi nu birocraţie), şi oameni care preferă să stea acasă, în şomaj şi să mai ciupească câte ceva din munca la negru. Dar toate astea nu sunt nici observate şi nici nu prezintă interes clasei conducătoare. Mai nou, am observat că sunt unii patroni care au pretenţia de a rezolva şi munca birocratică de către muncitorul de rând.

Dacă vreţi argumente concrete de ce am spus atât de drastic: Bugetarii să scuipe sânge … birocratic, vă dau câteva. Domeniul: sănătate. O femeie de serviciu, care face curăţenie şi … atât, are multe camere alocate sectorului să şi birocraţia necesară dovezii că şi-a făcut munca. Calculat, ea trebuie să facă curat în 5 minute (aici se include şi birocraţia) pentru a-şi putea termina treaba la timp. Infirmiera are 3 minute să aranjeze tot ce îi revine per cameră. Asistenta … ei bine, aici avem deja lucruri complexe. Un program de centralizare şi evidenţă electronică îi mănâncă timpul la greu. Calcu făcut simplu, medicaţia scrisă pacienţilor de pe secţia sa îi ia, să zicem  o oră, până la o oră şi jumătate (în funcţie de … întreruperile solicitate), din care, atenţie, 40-45 de minute este timpul de aşteptare a serverului de date -timp preţios pierdut de pomană). Şi exemplele pot continua.

Draii noştrii conducători văd doar banii pe care trebuie să îi dea bugetarilor. Şi controlul lor. Numărul acela de bugetari sunt doar un număr, iar munca trebuie făcută în aşa fel încât el dintr-o singură privire pe o statistică, să îţi dea seama dacă treburile merg bine sau nu. Spuneţi voi, când aţi văzut ultima dată un parlamentar întrând într-o Policlinică, neanunţat, pentru a vedea starea reală a lucrurilor sau să îmcerce să se programeze la un consult pentru o problemă acută. Să acuzi medici, asistenţi şi personalul de dezinteres este uşor, dar nu am văzut exemplu concret adus să confirme acuzaţiile (ultima dată când am verificat, Constituţia spunea că acuzatorul trebuie să vină cu dovezi). Sau când aţi văzut picior de parlamentar neanunţat într-o instituţie, să zicem, Primărie. Nu, sunt prea ocupaţi. Interesant ar fi de aflat cu ce, pentru că hârtiile sunt încă în regulă, statosticile, aşa cum sunt ele, le primeşte, şi îl doare undeva de starea reală a lucrurilor.

Contează doar ca bugetarii să scuipe sânge … birocratic pentru amărâtul acela de salariu. Şi este întâmplare reală şi tristă acest sânge.