Camera iubirilor târzii – Poezia de duminică

Camera iubirilor târzii

de Corina Nica

Sunt nopţi ce bâjbâie după speranţe,
Orbite de-ntunericul din noi,
Sunt nopţi în care ne luăm vacanţe,
Descoperind o lume pentru doi.

De dor nu ai umbrelă, nici de vise,
De fericire eu nu mă feresc,
M-ascund de toate ușile deschise,
M-am ferecat în tihnă să iubesc.

Pe braţul tău sărutul meu rămâne,
Mai dulce, mai cuminte, mai febril,
Cu tine e frumoasă trista lume,
În care m-am trezit bătrân copil.

Mă înfioară cum vin pentru tine,
Simţirea nu mai are orizont,
Atât ţi-s sărutările de fine,
De-mi arde după tine gândul tot.

O floare albă e iubirea noastră,
Nimic nu ar putea-o murdări,
Nici noaptea nu pătrunde pe fereastră
În camera iubirilor târzii…

Leave a Reply