Cascadă
de Corina Nica
Te inţeleg azi, pe tine, femeie,
Care-n fărâme te-ai impărţit,
Ai născut prunci, ai iubit, ai muncit
Fără să ceri pentru tine-o scânteie.
Te cred când spui că puteri nu mai ai
Când toate s-au aliniat pentru tine,
Nu mai contează ce-i rău și ce-i bine,
Nici ce primești, nici cât iei, nici cât dai.
Tu nu mai da nimănui socoteală,
Ziua ce vine e numai a ta,
Nimeni nu poate nimic să-ţi mai ia,
Viaţa se duce, nu-i mare scofală.
Fii fericită, respiri și te miști,
Daruri sunt vii in fiinţa ta incă,
Cum e cascada ieșită din stâncă,
Fii-nvolburată, femeie, exiști!