Arta de a fi părinte
de Corina Nica
Când valuri după valuri
Imbătrânind invingem
Surprinzătoare maluri
Ne cheamă să le-atingem.
In zbucium este cântec,
In glas ne e iubirea,
Și ruga ni- i descântec
Și plânsu-i fericirea.
Suntem in focul vieţii
Expuși la suferinţi,
La griji, ai tinereţii
Sacrificaţi – PĂRINŢI.
Iar când, după eforturi,
Vezi pruncul tău că-i bine
Ștergi ochii pe la colţuri
Și te privești pe tine.
Ești umbră grizonată
Sau doar umil artist
Ce-ai construit cu artă
Un tânăr optimist.
El va schimba in lume
Ce tu nu poţi vreodată,
El va ajunge-un nume
Și-apoi va crește artă.
Și când va spune lumea:
,,E fiul lui Cutare!”
Modest, tu rugăciunea
Vei zice tot mai tare:
,,Dă-i , Doamne, zile bune
Cu multă sănătate
Și sfântă- nţelepciune
Și-un car de bunătate!”