Bătrânețe
de Corina Nica
Sunt mama voastră. E târziu
Nici cât e ceasul nu mai știu
Uitată zac într-un azil
Eu, care n-am niciun copil.
Nici cum mă cheamă nu mai știu,
Nici cine-i mort, nici cine-i viu.
Eu vă iubesc și-acum pe toți
Și fii și fiice și nepoți.
Încă în viață, fremătând,
Zi după zi petrec plângând
Mi-e toamnă, zic, sunt bine eu
Încă-l mai am pe Dumnezeu.
Voi cum o duceți? Tare-aș vrea
Copiii mei alăturea,
Dar vă-nțeleg, aveți dureri
Și multe, multe neplăceri.
Sunt mama voastră, n-aș putea
Să fiu cuiva povară grea.
Să mă iertați că mai trăiesc
Copiii mei, eu vă iubesc…