Cetatea zanelor, dacica

Cetatea Zânelor din Covasna: traseul pe jos, ce vezi sus și povestea cetății dacice

În septembrie 2011 urcam cu familia la Cetatea Zânelor și voiam să public doar fotografiile, pentru seria „Miercurea fără cuvinte”. Nu m-am putut abține să nu scriu măcar câteva rânduri. Astăzi îi dau locului articolul pe care îl merită: traseul pas cu pas, ce găsești sus și de ce dealul ăsta de deasupra Covasnei e unul dintre cele mai importante situri dacice din țară.

Panorama orașului Covasna văzută de pe drumul spre Cetatea Zânelor
Răsplata urcușului: toată valea Covasnei, cu orașul și cartierul Voinești, iar în depărtare Depresiunea Târgu Secuiesc.

Pe scurt

Ce esteo cetate dacică (davă) din secolele II î.Hr. – I d.Hr., construită în terase pe un munte întreg
UndeMuntele Cetății (Dealul Florilor), la 960 m altitudine, deasupra Văii Zânelor și a cartierului Voinești din Covasna
Traseumarcaj punct galben, aproximativ 4 km, cam o oră de urcare. Dificultate ușoară-medie, cu ultimele 20 de minute mai abrupte.
Plecareparcarea din zona Spitalului de cardiologie (dinspre Hotelul Bradul) sau mai sus, după campingul Valea Zânelor
Intrareliberă
Cândtot anul. Cel mai plăcut e din mai până în octombrie.

Traseul spre Cetatea Zânelor, pas cu pas

  1. Parcarea. Lași mașina în parcarea din zona Spitalului de cardiologie, în dreptul Hotelului Bradul. Dacă vrei să scurtezi drumul, poți urca cu mașina până după campingul Valea Zânelor, unde e un loc de parcare la intrarea pe drumul forestier.
  2. Drumul forestier. Mergi pe marginea șoselei, treci de camping și intri pe dreapta pe drumul forestier, prin dreptul barierei. Urmărești marcajul punct galben.
  3. Poteca. După 30–40 de minute, marcajul te scoate de pe drumul forestier pe o potecă prin pădure.
  4. Urcușul final. Urmează cam 20 de minute de urcare susținută, mai abruptă pe alocuri, până sus, pe terasele cetății.

Poteca marcată prin pădure spre Cetatea Zânelor Covasna
Poteca prin pădure, cu marcajul pe trunchiul copacului. Fii atent la el la intersecțiile cu drumurile forestiere.
Poteca printre brazi spre Cetatea Zânelor, dinspre Voinești
Ultima parte a urcușului, printre brazi înalți.

Sfaturi de localnic

  • Încălțăminte: adidași cu talpă bună sau bocanci. Pe ultima porțiune poteca e alunecoasă după ploaie.
  • Apă: ia cu tine. Sus nu ai de unde să umpli sticla.
  • Cu copiii: se poate, dar socotește timp dublu pentru pauze. Pe terase supraveghează-i, pentru că sunt pante abrupte și șanțuri de săpătură.
  • Dacă ești la tratament în stațiune: urcușul final e solicitant. Întreabă-ți medicul înainte și nu forța. Drumul forestier de la început e o plimbare frumoasă și singur, iar poți să te întorci de acolo.
  • Vara, în jurul Sfântului Ilie: pe Valea Zânelor are loc Nedeia mocănească a voineștenilor, cea mai mare sărbătoare tradițională a românilor din zonă. Pe vremuri era ziua în care flăcăii coborau de la stână să-și caute mireasă, iar azi sărbătoarea reconstituie toată nunta mocănească: cerutul miresei, bărbieritul mirelui, hora, ruperea colacului, trânta voinicilor și ridicatul bolovanului. E un moment bun să combini urcarea la cetate cu muzica, portul popular și mâncarea ciobănească. [VERIFICĂ data Nedeii din 2027]
  • La întoarcere: când ajungi la drumul asfaltat, poți face dreapta, spre cascada de sub Șiclău și Planul Înclinat. Așa îți iese o zi întreagă pe Valea Zânelor.

Ce vezi sus

Nu te aștepta la ziduri înalte ca la un castel. Cetatea Zânelor e un sit arheologic: terase săpate în munte, fundații de ziduri dezvelite de arheologi, șanțuri de săpătură și, mai ales, o priveliște care îți explică singură de ce au ales dacii locul ăsta.

Săpăturile arheologice de pe terasele Cetății Zânelor, la marginea pădurii
Una dintre terase, cu zidul dezvelit și protejat cu folie de arheologi (2011).
Zid de piatră dacic dezvelit la Cetatea Zânelor Covasna
Piatră așezată cu mâna acum peste două mii de ani: baza unui zid dacic.

Cetatea e construită ca o spirală care „înșurubează” muntele. Platoul din vârf, acropola, are cam 400 m² și e la 956–957 m. Sub el coboară patru terase, fiecare apărată de propriul zid. Cea mai mare, a doua terasă, are în jur de 3.000 m² și un zid de aproape 300 m, care merge de la o prăpastie la cealaltă. Zidurile aveau o bază de piatră, întărită cu bârne, iar deasupra ei se ridica o structură din lemn și chirpic. Arheologii au găsit și un bastion masiv, precum și urmele unui templu cu stâlpi de lemn.

Cum arăta cetatea pe vremea dacilor? Reconstituirile 3D de mai jos te ajută să-ți imaginezi, când ești sus, pe unde treceau zidurile și cum urcau terasele spre acropolă.

Reconstituire 3D a Cetății Zânelor din Covasna, cu terasele și zidurile dacice
Terasele în trepte, fiecare cu zidul ei, urcă spre acropolă. Reconstituire 3D: Asociația Culturală Cetatea Dacică – Valea Zânelor.
Cetatea Zânelor reconstituită virtual, cu zidurile în spirală în jurul muntelui
Spirala care „înșurubează” muntele, văzută de sus. Reconstituire 3D: Asociația Culturală Cetatea Dacică – Valea Zânelor.
Secțiune de săpătură arheologică la Cetatea Zânelor
O secțiune de săpătură. Fiecare strat de pământ spune o parte din poveste.

De ce e atât de importantă

Pentru arheologi, Cetatea Zânelor e una dintre cele mai mari și mai bine conservate cetăți dacice din afara Munților Orăștiei. Felul în care e fortificată, cu terase care urcă în spirală, e considerat unic în lumea dacică.

Locul nu a fost ales la întâmplare. De pe Muntele Cetății se vede aproape toată Depresiunea Târgu Secuiesc, se puteau supraveghea drumurile care veneau din Vrancea și de pe Valea Buzăului, iar spre Valea Râului Negru treceau rutele comerciale. Fotografia de mai jos arată cel mai bine de ce.

Vedere aeriană cu Muntele Cetății, orașul Covasna și Depresiunea Târgu Secuiesc
Muntele Cetății văzut din aer: în dreapta orașul Covasna, în spate Depresiunea Târgu Secuiesc.

Cetatea era un centru militar, politic și probabil religios în vremea lui Decebal. Suprafața mare a teraselor, zidurile masive și ce s-a găsit aici i-au făcut pe unii cercetători să creadă că era chiar reședința unui conducător local, un basileu.

Nu e o descoperire de ieri. Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, cărturarul secui Orbán Balázs a descris Dealul Cetății în lucrarea sa despre Ținutul Secuiesc și a numit locul un adevărat „cuib de vulturi”, care putea rezista oricărui dușman.

Cronologie pe scurt

  • Epoca bronzului și prima epocă a fierului: primele urme de locuire și o primă fortificație.
  • Secolul II î.Hr.: dacii construiesc prima cetate.
  • Secolul I î.Hr.: cetatea e distrusă, posibil în vremea lui Burebista, apoi refăcută la scară mare.
  • Cucerirea romană (106 d.Hr.): cetatea e arsă și dărâmată, atunci sau imediat după.
  • Mijlocul secolului al XIX-lea: Orbán Balázs descrie Dealul Cetății.
  • 1942–1943: primele săpături, conduse de Alexandru Ferenczi, demonstrează că cetatea e dacică: o acropolă și terase înconjurate de ziduri de piatră.
  • 1949: Constantin Daicoviciu confirmă și compară cetatea cu cele din Munții Orăștiei, din jurul Sarmizegetusei.
  • 1968: Székely Zoltán, de la muzeul din Sfântu Gheorghe, sapă o secțiune de peste o sută de metri prin acropolă și primele terase. Descoperirile lui au fost ignorate multă vreme.
  • Următorii 30 de ani: situl e lăsat în voia căutătorilor de comori.
  • 1995: o furtună puternică doboară pădurea și scoate la iveală din nou terasele.
  • Din 1998: săpături sistematice, conduse de Viorica Crișan (Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei) și Valeriu Sîrbu (Muzeul Brăilei).

Printre lucrurile găsite aici se numără vase dacice de toate felurile, cești-opaiț, fibule, brățări și inele de bronz, mărgele de sticlă și chihlimbar, o oglindă, vârfuri de lance și de săgeată, amfore grecești și romane și un tezaur de monede romane. Iar săpăturile sunt departe de final: în 2016 se cercetase abia în jur de 1% din suprafața fortificată.

Legendele Cetății Zânelor

Un loc cu un asemenea nume nu putea să nu aibă povești. Bătrânii spun că în mijlocul cetății e zidită o comoară, păzită de un cocoș care adoarme doar o dată la șapte ani. Alții spun că o păzește un șarpe uriaș. Se mai povestește despre ciobani care au dat peste comoară și au adormit pe loc, când pe lângă ei a trecut o femeie frumoasă, îmbrăcată în alb. Și nu puțini sunt cei care cred că aici era Ranisstorum, ultimul refugiu al lui Decebal, locul unde ar fi murit după înfrângerea în fața romanilor. Istoricii nu pot confirma așa ceva, dar nici nu-i pot convinge pe localnici de contrariu.

O altă poveste spune că o dată la șapte ani se deschide în munte o poartă spre lada cu aur ascunsă de daci. Poarta stă deschisă o singură noapte, până cântă cocoșii. Iar pe Valea Zânelor ar fi trăit chiar Ileana Cosânzeana, a cărei comoară o poate găsi doar al șaptelea copil al unei familii, într-o noapte cu lună plină dinaintea Sfântului Gheorghe. Din „grădina Cosânzenei” au rămas, spun bătrânii, tufele de rozmarin sălbăticit de pe vale. Arheologii zâmbesc, dar ascultă.

Cei care au despărțit mitul de realitate au ajuns la o concluzie pe care orice covăsnean o știe de mic: adevăratele comori ale locului sunt apele minerale, mofetele și aerul ionizat al Văii Zânelor. Nu întâmplător, tot aici se află Spitalul de recuperare cardiovasculară, unic în țară.

Vizitatori urcând spre terasele Cetății Zânelor printre copaci
Vizitatori pe ultimele sute de metri, cu terasele cetății în fundal.
Construcții din lemn la popasul de lângă Cetatea Zânelor
Popasul de lângă cetate, cu baraca arheologilor (2011).

Unde te cazezi

Cetatea Zânelor, Planul Înclinat și cascada se fac ușor într-o singură zi dacă dormi în stațiune. Găsești pensiuni și hoteluri pe Stațiunea Covasna.

Întrebări frecvente

Cât durează urcarea la Cetatea Zânelor?

În jur de o oră din parcarea de lângă Spitalul de cardiologie, pe marcajul punct galben, pe aproximativ 4 km. Coborârea durează cam 45 de minute.

Este traseul greu?

E ușor-mediu. Primele 30–40 de minute sunt pe drum forestier, iar ultimele 20 pe o potecă mai abruptă prin pădure. Cu încălțăminte bună, îl face oricine e obișnuit cu o plimbare mai lungă.

Se plătește intrarea?

Nu. Situl e în aer liber, iar accesul e liber. Respectă însă zonele de săpătură și nu lua nimic de acolo, nici măcar o piatră.

Se poate urca cu mașina până la cetate?

Nu. Poți urca cu mașina până la intrarea pe drumul forestier, după campingul Valea Zânelor. De acolo mergi pe jos.


Articol publicat inițial în septembrie 2011 și rescris în noiembrie 2026. Fotografiile sunt din 2011. Surse: datele arheologice provin de la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni. Istoricul cercetărilor și legendele provin din articolul „Cetatea Zânelor – istorii și legende” (Turist prin România), bazat pe informațiile Asociației Culturale Cetatea Dacică – Valea Zânelor, și dintr-un material Agerpres publicat de Covasna Media. Dacă ai urcat recent și ai observat ceva schimbat pe traseu, scrie-mi în comentarii.

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *