Flori de toamnă
Corina Nica
Respir din nou a dulce toamnă.
Bogate-s serile ce-nseamnă
Că-n flori mă-mbrac să te iubesc
Și-al meu poem e-așa firesc.
Mi-ești imn în suflet și-n cuvinte
Și-mi placi cum ești, așa cuminte
De parcă noi ne-am fi iubit
Și-n alte vremi, la infinit.
Te-am așteptat prin vis, prin versuri
Am căutat prin universuri
Un suflet geamăn iubitor
Care să simtă-același dor.
Și într-o toamnă-am fost mireasă
A celui ce-a văzut frumoasă
O viață simplă lângă mine
Și o speranță de mai bine.
Și te iubesc cu-același drag
Te-aștept ades cântând în prag
Îmbrac vestmânt de albe flori
Și zilele ni-s sărbători.
Spune ceea ce gandesti, fii creativ si nu incerca sa faci spamming. Continutul bogat si la subiect al comentariului te poate pastra aici. Multumesc!
Sentimentalism dus la extrem 🙂
Prea extrem as putea spune, sper insa ca poezie de iarna ce va fi sa fie ceva mai rece…
Mesaj,versificatie,rima…mi se pare o poezie ok!De fapt poezia lipseste atat de mult in zilele noastre…si parca aud voci care spun ceva de genul:…”ce dom'le de astea avem noi timp azi?”…sicer?mi-e teama ca da!
Mesajul transmis mi se pare super! Felicitari!