de Corina Nica
Ce mare ești, copilul meu! Cât ai crescut!
Te iubesc mult, comoara mea, atât de mult!
Ți-am strâns în versuri -amintiri, copilăria
Jurnale-ntregi ți-am dedicat să-mi știi iubirea.
Ca pe o floare, ocrotit, să te știu bine
Cu drag, de griji te-am tot ferit. Și pentru tine
Nimic n-a fost fără de rost sau greu sau mult
Căci tu ești glasul ce mi-e drag să îl ascult.
Cât ai crescut, copilul meu, măsor uimită
Cum viața trece de nebună și grăbită
Cum clipe par atâția ani și pierd la număr
Când văd că mi-ai crescut deja până la umăr.
Și văd în tine mult mai mult decât se-așteaptă
O mamă simplă cum ți-am fost. Și, să fiu dreaptă,
Nu știu de merit eu să am un fiu ca tine
Atât de scump și-atât de mult mai bun ca mine.
Spune ceea ce gandesti, fii creativ si nu incerca sa faci spamming. Continutul bogat si la subiect al comentariului te poate pastra aici. Multumesc!
cata de multa dragoste frumoasa cuprind aceste cuvinte…
Faine versuri! 🙂
Zi buna!
Este frumos gândul tău de dimineaţă.
Să ai o duminică liniştită.
Iar eu pot vorbii la plural…..
“Ce mari sunteti copii mei! Cat ati crescut”
O duminica faina!
Foarte frumos acest 'gand' si este frumos din partea ta ca il imparti si cu noi, la mai multe.
Frumoase ganduri, frumoase versuri!
Iar imaginea e de exceptie.
O duminica minunata!
Foarte frumoase versurile , doar un om cu un suflet foarte mare poate spune asemenea vorbe.