Eu te iubesc din lumea mea încă albastră
Așa cum cresc în mine încă primăveri
Tu știi că eu sunt pământeana ta cea castă
Ce n-a găsit în veci comoara din plăceri.

Noi doi și iarna din adâncul astei rime,
Pereche veche de atât de multe vreri
Ne-am contopit în regăsirile infime
Din amalgamul de viață și tăceri.

Mi-îngheață sufletul gândind venind sfârșitul
Atunci când doare tot minutul, pas cu pas,
Inelul tău mă strânge azi, și infinitul
Se concentrează într-un punct, ultim popas.