In mod oficial, nu voi mai folosi diacritice pe paginile mele. Nu dau doi bani pe ele cei din presa centrala, care traiesc din asta, asa ca nu voi fi eu mai destept.
In plus, motoarele de cautare au dificultati in a interpreta acele semne ciudate, iar pe de alta parte, doar 21% din cititori au setata limba romana pe calculator. Asa ca….
Si voi prelucra chiar si site-urile celelalte, pentru ca am de pierdut. Este trist faptul acesta, dar nu am de ales. Oricum aveam cate ceva de modificat, dar cu aceasta ocazie voi face si SEO.
Pate o sa spuneti ca nu e bine, dar asta e. Cum am zis, nu voi fi eu mai destept decat altii.

Cu toții cunoaștem sentimentul. Este unul…. înălțător. Este momentul în care îți pui întrebarea dacă vei face, sau nu, un lucru.

Este un lucru normal. Ceva ce a stat în latenţă o vreme, se acutizează. Dar te simţi nepregătit. Şi neajutorat.
Atunci când lucrurile se întâmplă repede, nu ai timp să te gândeşti. Reacţionezi, şi apoi clasifici în bine, mulţumitor sau rău rezultatul. Altfel stau lucrurile când ai timp să te gândeşti. Şi tot altfel este şi răspunsul. Depinde totul de tipul tău de caracter. Dacă eşti îndeajuns de hotărât, sau prost, nu contează rezultatul. Trebuiie să faci.
Dacă eşti prea cerebral, se poate întâmpla să se amâne lucrurile. Asta dacă depinde de tine. Dacă nu….
Eşti doar spectator la ceea ce ţi se întâmplă. Şi înjuri. Forţele celor mai mari decât tine nu ai cum să le învingi. La bază, s-ar putea ca tot tu să fi vinovat. Dar nu vei recunoaşte. Decât foarte târziu, când vei reuşi să accepţi situaţia. Dacă o vei accepta vreodată.
Şi uite aşa ne trezim cu încă o fobie. Care, dacă o recunoaştem, o vem putea trata. Dacă nu…trece sub clasa NU, asta nu. Şi vei trăi fericit până la adânci….
Nu, asta era doar în poveste. În realitate, dacă nu aduni prea multe fobii, te vei descurca, nu foarte fericit, dar acceptabil.

Sursa: Inna official