Poezia de duminica




Reflecții (20.04.2012)

Corina Nica

Am ascultat cântând copii

Și mi-a fost drag de ei, să știi

Și recunosc, în zi de-april

Că eu mă simt mereu copil.


Și dacă unii nu mă cred

De crezul meu nu mă dezleg

Nu mă-nfioară ura lor

Și nu mă sperii de-orice nor.

Voi face binele cât pot

Voi crede-n el , voi face tot

Ce-i în putința mea s-ajut

Și voi uita de ce-i urât.

Și prieteni falși aș vrea să iert

Să am puterea să nu-i cert,

Să fie lumea ca-nainte

Când stam în banca mea, cuminte,

Când nu știam că pot s-ajut

Că pot să fac un pic mai mult.

Că truda mea nu-i în zadar

Și pot să bucur oameni iar.

Și toți lovesc în cel ce vrea

Să schimbe lumea cu ceva

Dar uite-așa, eu nu mă las

Spre ciuda lor, le râd în nas!

Spune ceea ce gandesti, fii creativ si nu incerca sa faci spamming. Continutul bogat si la subiect al comentariului te poate pastra aici. Multumesc!

23 thoughts on “Poezia de duminica

Leave a Reply