Tot mai des ma intalnesc cu o noua categorie de oameni, ce te privesc ca pe un fraier. Nu ca nu ar avea dreptate, dar faptul de a spune ce esti de x meserie, si lucrezi ca bugetar a devenit, nici mai mult, nici mai putin, echivalenta cu a fi fraier.
Cui putem sa multumim si ce se intampla?
Simplu! Guvernul a hotarat, prin apelarea la un articol din Constitutie (stiti voi, acel articol 50) sa taie din veniturile bugetarilor. Problema este ca nu le-a mai dat inapoi, desi era ceva temporar. Milioane de oameni au inteles ca trebuie sa se sacrifice, pentru o perioada de timp, pentru a nu avea tara probleme economice. Este OK, si chiar i-as numi pe cei ce au cazut in acest cerc patrioti. Doar ca acelasi guvern a hotarat sa continue, prin folosirea unor tertipuri legislative, ceea ce a devenit deja batjocura.
Neplata muncii cinstite prestate de catre cineva este de natura penala. Doar ca plata partiala nu cade sub incidenta acelei legi. Asa ca… Guvernul s-a gandit ca, daca este cineva caruia nu-i convine ca munca sa nu este respectata, va pleca, lasand niste bani in sistem. Iar cine totusi ramane, va munci, chiar daca pe bani putini. Insa, tot acest tertip, in plan social, a dus la ceea ce spuneam adineori: cel ce munceste la stat este un fraier! Este ceva dureros, dar real. Doar cine nu isi respecta munca, sau cine accepta acest chin sub scuza patriotismului poate fi considerat fraier.
Cum se ajunge de aici la a strica o relatie de prietenie este foarte simplu de conceput. Bani mai putini inseamna socializare mai mica, ce in timp va duce la excluderea acelui individ din cercul social caruia i-a apartinut. Iar cand acest lucru se intampla in cadrul unei familii, umilinta de a nu avea bani pentru a trai decent va fi tradus prin aruncarea vinei saraciei pe celalalt partener. Iar cum toti acesti bugetari sufera de o depresie mai mult sau mai putin accentuata de alte sechele psihice, este doar o chestiune de timp pana familia respectiva se va destrama. Nu va spun ce inseamna acest lucru pentru partenerii casniciei respective!
Si revenind la ceea ce se intampla zilele acestea, incep sa realizez ca aceasta exterminare a acelor putini oameni care mai respectau legea, va duce la o adancire a crizei pe plan social pana la un grad ce va echivala cu nesimtirea cruda, cu concursuri in nerespectarea legilor tarii, premiul fiind acela de conducator de haita. Oricat de optimist sa fiu, in momentul in care faradelegea si nesimtirea nu numai ca nu este pedepsita, ci si incurajata, direct sau prin aceste manevre ce au efect secundar, nu pot spune decat ca este o umilinta sa fi roman in Romania. Iar despre respect nu pot spune nimic. Atata timp cat aceasta este pedepsita, intr-un fel sau intr-altul, ea nu va mai fi o virtute, ci un punct slab. Care, in lantul slabiciunilor, va duce la faradelegi si lipsa de respect fata de propria persoana, aducand in prim plan chiar si imaginea unui lat. Romania, tara nelegiutilor, pare sa nu fie departe acest titlu de noi. Si nu vom face nimic, pentru ca lupta noastra spre supravietuire nu ne va lasa ragaz sa facem ceva. Mafia va fi noul nostru guvern local, iar cel central va trece in umbra. Si iar este o chestiune de timp pana cand vor aparea pistolarii de cartier (ce s-a tot vazut pe la stiri este doar ceva de elita, asteptati sa vedeti ce inseamna un pistol in mana unui golan de cartier!
Nu sunt un credincios, dar nu ma pot abtine sa nu readuc la realitate solutia de mii de ani:
Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăţia Cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, ca a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi veţi fi voi când va vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri. (Matei 5:2-12; Cf. Luca 6:20-26)