Clipa noastră nesfârşită

Frumos se-așează lucrurile toate
In rama vechiului tablou de ieri,
Cum versurile se aștern in carte
Și cum adun buchet de primăveri.

Frumos aleg să imi tihnească clipa,
Cu oameni ce mi-s dragi și mă-nţeleg
Nu pot să-i opresc timpului risipa
Dar bine mi-e cât pot să mai aleg.

Și nu-i popas mai cald, plin de lumină
Decât acasă, unde tu mă ierţi
De cea mai mare și mai dulce vină
De-a scrie dragostea intre coperţi.

Mi-e dragă clipa noastră nesfârșită,
Și toată truda-n care am clădit
Averea noastră cea nepreţuită:
Doi fii ai noștri, dragul meu iubit.

A fost frumos

de Corina Nica

Îți amintești, iubirea mea, de zilele acele
În care-am fost numai noi doi, străini de orice vrere?
Mă-nfiora prezența ta și fiecare șoaptă
Părea un basm, mă fermeca și mă făcea-nțeleaptă.

De glasul tău îmi amintesc ca de o mângâiere
Și mi-aș dori și azi să-mi fii o dulce adiere,
Cum altădată m-ai iubit, să mă alini în versuri
Să-ți gust sărutul nesfârșit, din alte universuri.

Pe mână am inelul tău și-n gând o amintire,
Despre noi doi și o poveste dulce de iubire.
Și dacă încă mă iubești să-mi dai un semn, o floare,
Sau ce vei crede potrivit cu dragostea mea mare.

De mult tot vreau scrisoarea mea să fi ajuns la tine
Aștern câteva fraze-n ea, apoi s-o rup îmi vine.
Dar te invit să-mi vii măcar în umbra unor vise
În care eu zâmbind te-aștept cu brațele deschise.