Iubire senină – Poezia de duminică

Iubire senina

Iubire senină

Corina Nica

S-a făcut seară iar, a câta oară?
Tu ai fiert vin și-ai pus un lemn pe foc
Iar eu m-am minunat de-atât noroc,
De toată liniștea ce ne-nconjoară.

Am fost mereu prinși in al vieţii joc
Uitând de noi gândindu-ne la alţii
Ne-am risipit iubind străini ca fraţii
Dar inima ne e-n același loc.

Mi-ai pus in brad, și-n acest an, speranţe
Le-ai dat culoare și un praf de sens,
M-ai invăţat să le trăiesc intens
Și să dau planurilor mele șanse.

Te simt alături și-mi ești tare scump,
Cum numai tu mi-ai fost in viaţa toată.
Nu vreau să ne despartă niciodată
Vreun val inalt sau vreun vârtej adânc.

Și te iubesc, o spun a mia oară,
Ca un colind iţi cânt iubirea sfânt
Și cât vom rătăci pe-acest pământ
Te voi iubi ca in această seară!

One thought on “Iubire senină – Poezia de duminică

Leave a Reply