Mihai

de Corina Nica

O, Doamne, cu Mihai m-am intâlnit,
Din lumi de versuri pure mi-a zâmbit,
Un filosof, om neobișnuit,
Atât de contestat dar și iubit.

Nemeritat de noi și acuzat,
El lumii noastre un alt sens i-a dat,
Și-a scris de fericire și păcat,
De lacrimi nobile greu incercat.

Și n-a trăit, poetul meu, zadarnic
A scrijelit in slove sfinte, harnic,
Cu sine-avar, cu noi nespus de darnic.
Să-i pregătim, o dată-n an, un praznic!

Să ne rugăm să-i fie somnul lin,
Să ne vegheze zbaterea senin,
Să bem in cinstea lui un strop de vin
Și tinerilor noștri să-l citim !