Poezia de Duminica

Posted on by

                                                              .

POVESTEA ALEXANDREI

Corina NICA   
Micuţa tatăl şi-a pierdut
Pe când avea cinci luni,
De-atunci s-au dus şase ani buni
Şi fata a crescut.
La grădiniţă se citea
Povestea cu minuni,
Cu oameni răi şi oameni buni,
Fetiţa asculta.
O întrebare i s-a pus:
Din lada fermecată
Dacă ar fi s-alegi vreodată,
Tu, draga mea, ce-ai vrea?
Pe tatăl meu de sus,
Veni al său răspuns!
Copiii toţi doresc ceva
Ce mama poate cumpăra,
Dar, scumpa mea, micuţa mea,
Chiar asta nu-ţi pot da!
Şi de va fi al meu cuvânt
Să-l poată auzi
Mai mulţi părinţi, mai mulţi copii
Să zic-o rugă-n gând!
Spune ceea ce gandesti, fii creativ si nu incerca sa faci spamming. Continutul bogat si la subiect al comentariului te poate pastra aici. Multumesc!

17 thoughts on “Poezia de Duminica”

  4. Foarte frumos! Culme e ca am cunoscut si eu o fata pe nume Alexandra care fusese lasata de parinti si adoptata de o familie si parca mai tare m-a impresionat poezia pt ca am iubito pe acea fata!

    Reply ↓

Leave a Reply