Stii de la parinti sau ai citit de ziua de 23 august. Era o zi de sarbatoare. Mult iubitul si stimatul conducator si partidul …
OK. Asta este partea care era exagerata. Desi pupincuristi de genul acesta vezi si in ziua de azi (apropo, domnisoara pupincurist, toate acele lucruri erau facute cu pasiune, si eram crezuti pentru ca chiar credeam – ar fi cazul sa crezi si tu, pentru a fi crezuta – asta daca tot ai plecat pe drumul acesta).
Ce nu mai vezi azi este:
- Munca – facuta cu pasiune si pana la capat. Da, domnitelor, se lucra pe vremea aceea. Te apucai de ceva, il faceai si aveai satisfactia de a termina o treaba. Uneori chiar erai si laudat, chiar daca era ceva normal, si erau sincere laudele. Cand auzi de la cate o persoana mai in varsta ca ea a facut cutare lucru, zambeste-i, ea chiar a lucrat. Azi daca ma plimb in zece orase, s-ar putea sa gasesc doar zece oameni care mai lucreaza astfel. Si daca ma opresc in 100 de restaurante voi fi respecta in 1, maxim 2, desi din banii mei primeste salariul!
- Respect – bunul simt era la un nivel la care nu o sa mai fie romanii niciodata. Pare ca vorbesc de ideal, dar chiar exista bunul simt si era observabil. Azi, un individ al carui bun simt este exemplar si de nivel inalt este luat in deradere, si il stie toata lumea ca “ala batos”. Si era simplu: respectai si erai respectat. Domnul invatator nu era injurat acasa pentru ca a luat copilul nota 4, ci era scormonit copilul pana spunea adevarul (asta apropo de un lucru extrem de simplu la ce se intampla cu rezultatele extrem de dezastruoase de la Bac -nimeni nu realizeaza ca daca un parinte injura acasa un profesor, copilul respectiv va pierde orice urma de respect pentru profesorul respectiv si, implicit, materia respectiva?). Iar medicul avea spatiul de decizie terapeutica optima (da, asa se numeste ceea ce tu nu stii -cunosti beneficiile unui medicament, dar nu ai cunostintele lui cu privire la interactiuni, practica, raport beneficiu si multe altele -ce tin atat de vechime, cat si de bunul simt) si nu era luat la trei pazeste si sicanat pana cand explica pe limba prostului de ce totusi decizia respectiva este cea mai buna dintre toate. Si nu in ultimul rand, erai respectat chiar si atunci cand spuneai ca esti roman (asta apropo de patania unui prieten care pe un drum de 2000 de km a preferat sa spuna ca este ungur, din cauza tratamentului diferit ce i s-a aplicat cat timp spunea ca e roman).
- Familia – exista notiunea de familie ca si colectiv, nu ca in ziua de azi. Multi dintre voi nu intelegeti de ce va toaca mama nervii sa va impacati cu fratele sau cu varul X, sa ii respectati decizia si sa treceti mai departe, sa fiti prieteni. Familia este nucleul care te formeaza, te hraneste si te sprijina. Te caci pe ea si vei fi tratat ca atare, este simplu, nu? Ajungi pe drumuri, te tenteaza sa te droghezi si sa spargi capul oricui, treci la “ideologii” de cartier, unde cel cu banul este tatal, dar se intampla asta tot din cauza ta. Cine te pune sa iti judeci proprii parinti, fara sa ai cunostintele necesare si fara sa ii asculti macar parerea. Ah, si sa nu uit, faptul ca esti mamaliga si nu stii sa comunici cu proprii parinti nu este vina lor, ci este incapatanarea ta.
Ma voi opri aici, desi sunt multe de insiruit aici, multe dintre acele lucruri care fac ca un om normal sa aiba greata cand iese in lume si constata ca nu este respectat.
Spune ceea ce gandesti, fii creativ si nu incerca sa faci spamming. Continutul bogat si la subiect al comentariului te poate pastra aici. Multumesc!