Na, că ne învârtim în cerc, dar asta-i altă brânză. Ne certăm şi îmi spui că de acum farte, frate, dar brânza e pe bani. Da, pe bună dreptate şi totuşi nu. Că nu fac nici o brânză cu asta, sunt de acord, dar voi alege brânza de zer şi stric brânza cu tine. Oricum nu fac brânză cu tine, căci eşti brânză bună în burduf de câine. Şi să ne împăcăm e brânză de iepure, aşa că … opt şi cu a brânzei nouă.

Ah, şi vă întreb pe voi: De ce brânză de vacă şi carne de vită, şi nu brânză de vită şi carne de vacă?

Şi pentru că la căutarea: “comportamentul consumatorului de brânzeturi studiu de caz” Brânză Mare a scris un răspuns … “mare”, citez doar partea de aplicabilitate:

Sunt diverse tipuri de brânzeturi. Le voi împărţi tipologic în două: brânzeturi româneşti şi brânzeturi străine. Am stabilit deja că după profil cumpăratorul de brânzeturi este o persoana cu înclinaţii traditionaliste, deci mă aştept să prefere brânzeturile româneşti. Dar, să presupunem că sunt reprezentantul unei companii care comercializează brânzeturi straine. Întrebarea este ce aş face.

Este firesc să încerc să păstrez identitatea produselor mele, dar în acelaşi timp trebuie să determin cumpărătorul tradiţionalist să le cumpere într-un volum care să îmi garanteze un minim de profit pentru a putea menţine afacerea. De exemplu, aş comercializa brânză franţuzească cu mucegai. Diferenţa dintre telemeaua românească şi brânza cu mucegai este evidentă, deci n-aş avea probleme cu păstrarea identităţii produsului, în schimb trebuie să înving acea parte iraţională din comportamentul celui care cumpără. De aceea aş insista ca în magazine produsul meu să nu se comercializeze la un raft separat de celelalte brâzeturi, cel puţin atât timp cât adresabilitatea produsului meu este generală (altfel, aş insista să se comercializeze vizibil separat la un raion de delicatese şi cu un preţ adecvat, adică mare). Apoi aş încerca să aliniez preţul cu cele ale produselor autohtone. Dacă nu pe kilogram, cel puţin pe unitatea vândută. Iar ca ultim pas aş încerca să vând produsul la raionul cu produse vrac. Practic, aş face cu brânza franţuzească cu mucegai ceea ce fac acum companiile care produc branza de tipul cremos, din uleiuri vegetale şi proteină lactică, care numai brânză nu e.

Punând produsele pe acelaşi raft mă folosesc de harta subiectivă a cumpărătorului care se duce întins către raftul cunoscut cu produse tradiţionale brânzeturi. La acel raft va găsi posibilitatea de a alege în mod egal atât între brânzeturile româneşti cât şi între brânzeturile româneşti şi cele străine. Încerc astfel să folosesc partea raţională a comportamentului pentru a “sparge” partea iraţională, prin oferirea oportunităţii. În final, prin vânzarea vrac încerc să folosesc în avantajul meu iraţionalitatea alegerii tradiţionale prin imitarea formei tradiţionale de comerţ.

De aici încolo se mai pot adauga talentul, inspiraţia şi experienţa fiecaruia. Succes la vândut brânză!

Poftă bună!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2012

Azi am primit ingrata misiune de a alege un laptop şi de a explica amănunţit de ce şi cum am ales. Îi spun ingrată pentru că este ceva extrem de greu să alegi, darămite să şi argumentezi ceea ce ai decis. Sunt sigur că şi voi faceţi la fel, pentru că este greu să argumentezi.
Dar să vedem ce lucruri majore trebuie să ştie să facă un laptop, pentru a se încadra în preferinţele mele. În definitiv, nu este o decizie ce o iei în zece minute, pentru că un laptop îl cumperi pentru o perioadă de timp mai mare, şi trebuie avut în vedere că nici nu se pot aduce mari îmbunătătţiri pe parcurs, în funcţie de ceea ce lucrezi pe el. Pe scurt, mi-ar place un laptop care să fie destul de uşor să îl pot duce cu mine oriunde, puţin mai mare decât un laptop netbook, cu un procesor puternic, memorie mare, placă video dedicată şi conectivitate bogată. Dar este un vis, pentru că un netbook nu are putere de procesare mare, iar un laptop este deja destul de greu, depăşind un kilogram. Ah, da, şi nu am averi la dispoziţie. Aşa că va trebui să le împac. Cum? Nu ştiu. Şi astfel mă încadrez în categoria clienţilor veşnic nemulţumiţi, care se holbează ore întregi şi strâmbă din nas.
Se spune că dacă pui pe cineva să aleagă din mai mult de trei opţiuni, începe să se blocheze. Cu cât are mai multe variante, cu atât se va hotărâ mai greu.

1. Procesor puternic

Da, cel mai hotărâtor este procesorul. Cu cât este din generaţia mai nouă, cu atât mai bine. Şi nu din cauza mofturilor de noutate, ci din prisma numărului de operaţii ce le poate efectua un procesor de generaţie nouă. Pe lângă acesta, mă uit atent la frecvenţa de lucru cu placa de bază, acel FSB. Un alt aspect este cea a memoriei tampon (L3 cache).
Şi iată cum am deja trei “mărunţişuri” care hotărăsc un procesor bun. Mai este apoi tipul lui, căci ai auzit şi tu de Intel Pentium, Intel Celeron, AMD. Aici îmi e mai uşor. Eu voi lucra foarte mult pe multitasking (mai multe programe), astfel că din start aleg Intel Pentium. Preferinţă personală.

2. Memorie de calitate

Da, pentru ca un sistem de operare să funcţioneze bine, tandemul procesor -memorie este foarte important. Practic, dacă nu sunt bine alese, cele două pot fi uşor incompatibile, creându-ţi probleme şi nemulţumiri, şi, mai ales, nu vei ştii de unde îţi vin acestea. Apoi este cantitatea care trebuie să fie cât mai mare. Pe lângă programele profesionale cărora le “place” să ai memorie mare, spre exemplu, la un simplu browsing pe reţelele de socializare vei constata că unele dintre ele, din dorinţa de a avea un rulaj lin şi la zi noutăţilor (News Feed), folosesc cantităţi enorme de memorie (câteva sute de Mb pe o singură pagină). Aşa că nu putem face rabat nici aici.

3. Preţ cât mai mic

Deşi pare o utopie să cer aşa ceva, da, mi-ar trebui totul la preţ cât mai mic, pentru că nu am averi de cheltuit pe laptop. Ştiu că cele mai noi procesoare sunt scumpe, dar … sper încă în rezolvări. Şi nu prin reducerea calităţii.

4. Greutatea

O să pară ciudat, dar acest criteriu vine înaintea altora, deşi mulţi nu sunt de acord. În primul rând, mâ deplasez destul de mult şi nu îmi convine să am la mine ceva cu greutate mare. Apoi, nu îmi pot permite să îl las în maşină, pentru că mă expun riscului de a fi furat. Apoi mai este aspectul ce îi dă numele. Laptop. Nu este chiar comod să lucrezi pe un laptop cu greutate mare pe genunchi, pentru că oboseşti destul de repede, mai ales dacă nu ai condiţie fizică sau eşti într-o uşoară depresie sau iritat.

5. Autonomie

Bine-nţeles, cât mai mare, deşi ştiu că de aici vine unul dintre factorii ce definesc criteriul greutăţii. Autonomia îmi permite să lucrez în deplasare fără a “cerşi” un pic de alimentare acolo pe unde lucrez. Ca să nu vorbim de munca în maşină, cât timp aştept după un client sau altul.

6. Placă video dedicată

Eh, aici o să intru în contradicţie cu mulţi dintre voi. Am auzit de nenumărate ori argumente şi păreri conform cărora nu ai nevoie de placă video dedicată dacă lucrezi cu programe de birou sau te joci pe internet. Ţin să îi contrazic pe aceştia, pentru că există o diferenţă de calitate sesizabilă încă de la rezoluţia şi frecvenţa de lucru de pe desktop. La jocuri nici nu mai spun, unele chiar nu pornesc dacă nu ai placă video dedicată.

7. Monitor de lăţime normală

Una dintre noutăţile ce nu le pot încă integra în viaţa mea este acest nou format de ecran. Aceste ecrane late (16:9) îmi încetinesc munca, şi nu este doar un moft. Poate fi vorba despre reflexe, căci am crescut cu ecrane de 4:3 în faţă, singurele momente în care priveam la 16:9 fiind la cinematograf sau unele filme. De aici este foarte probabil să fi rămas ceva de genul 4:3 înseamnă muncă, 16:9 înseamnă relaxare. Chiar si acest articol îl scriu de pe un monitor 4:3!

8. Conectivitate mare şi spaţiu de stocare mare

Având o cameră video şi un aparat de fotografiat, un mp3 player şi alte gadgeturi prin prejmă, îmi doresc să le pot conecta şi lucra simplu, fără adaptoare, cititoare şi alte lucruri. Iar dacă mă întrebaţi, timpul este cel pe care îl economisesc atunci când acel laptop are conectivitate mare. În momentul de faţă, de exemplu, stau de câteva zile cu fotografiile nedescărcate pentru că … nu îmi găsesc cititorul de carduri. Şi sunt acasă, nu în deplasare! Nu ştiu ce aş face în vacanţă, de exemplu.
Spaţiul de stocare nu cred că trebuie să îl argumentez, vă spun doar atât: cu un HDD de capacitate mică, rămâi fără spaţiu exact când îţi este lumea mai dragă …

9. Tastatură şi touchpad/mouse

Ergonomic şi la îndemână, cu sprijin pentru încheietura mâinii şi cu touchpad mic şi sensibil, nu lat, care să îmi citească încheietura atunci când scriu.

10. Aspect şi toate celelalte

La partea aceasta nu sunt pretenţios, poate fi din orice material sau culoare, de multe ori îl personalizez cu câte un sticker.

În principu acestea sunt criteriile după care mă ghidez. Acum, în mod concret, neavând criteriul numărul 3 la îndemână, nu vă voi putea răspunde concret cu un laptop anume. Şi în plus de asta, dacă tot ai citit articolul, te las pe tine să alegi, pentru a fi mulţumit de alegera ta, ce îţi aparţine în totalitate.

Sursa imagine

Poti apela la reparatii placi de baza sau reparare placa video

Acest articol ca acesta a fost scris pentru SuperBlog 2012.