Femeie

de Corina Nica

Dau viata mea pe-o sarutare
Si te-as chema, dar nu am glas
Si nici puteri nu mi-au ramas
Sa-ti spun in soapta cat ma doare.

Nici nu-nteleg, nici nu mai cred,
Nici nu mai lupt deloc cu mine.
Si nu mi-e rau, dar nu mi-e bine
Si nici nu pot sa ma dezleg.

Am ferecat al tau secret
Adanc, in inima la mine
Si te-as ierta cum se cuvine
Imbratisandu-ne, discret.

De ce nu vii chiar tu cu-o floare?
De ce nu stergi al meu obraz
De dor, de lacrimi, de necaz?
De ce n-auzi a mea chemare?

Iubire, visul mi l-ai stins,
Dar sunt cu-adevarat FEMEIE
Caci am simtit acea scanteie
Ce multi tanjesc s-o fi atins.