Gâlceavă cu viața

de Corina Nica

Mă tem de tine, care mă trimiți
În adâncimi care mă scot din minți,
De tine, viață, care mă alinți,
Mă cerți, mă ierți, de multe ori mă minți.

Te-aș provoca să ieși din umbre reci
Izvoarele de rău să ți le seci
Prin luminate căi să-nveți să treci
Să nu mai vie bezna ta în veci.

S-aleg din evantaiul tău de ieri
Un singur vis, acel fără dureri,
Mă tem că nu te-am învățat să speri,
Pierzându-te în lumea de tăceri.

Ce-am fi de n-am avea un vis, cei mulți?
Am fi un univers de prinți desculți,
Roboți accidental fatal născuți,
Pământ pe care nu poți să-l ajuți.

Mă tem de tine, care mă trimiți
În adâncimi care mă scot din minți,
De tine, viață, care mă alinți,
Mă cerți, mă ierți, de multe ori mă minți.