Cu toţii ştim despre acele reportaje “vestite” ale celor de la BBC şi alte canale “oficiale” ale celor “civilizaţi”. Unii dintre voi cunosc acel reportaj TopGear (ultimul episod, dealtfel, la care m-am uitat) despre Transfăgărăşan şi ţigani.

Inegalabila Românie există de mii de ani, dar nu avem grija de ea. Nu să o mai şi promovăm, să ne mândrim cu ea. Sute de mii de euro daţi pe acele campanii cu Frunza cea vestită, par mici jucării pe bani mari faţă de ce putem face noi, eu, tu, toţi care mergem în vacanţe şi toţi cei care avem acel minim de discernământ asupra acţiunilor noastre. Promovând urâtul şi cel puţin ciudatul stil bombastic al “Vezi ce se află sub preş”, nu facem decât să ne sărăcim pe noi înşine, să ne înşelăm propriile simţuri, şi, nu în ultimul rând, să ne convingem pe noi că trăim într-o ţară care nu ne merită pe noi (ştiu, locul tău nu este aici, dar de fapt tu ai ales să crezi asta, nefăcând nimic din ceea ce ţi-ar îndulci viaţa).

Inegalabila Românie, la fiecare pas

Fie că mergi la cumpărături, fie că ieşi la picnic, sunt zeci şi sute de locuri chiar lângă tine pe care le ignori, cărora nu le observi frumuseţea. Când şi când, un turist sau un fotograf într-o poziţie ciudată te fac să priveşti în jur şi să constaţi că, de fapt, acel ceva descoperit de fotograf, a fost tot timpul sub nasul tău şi nu l-ai observat. Ba, mai mult, au fost şi cazuri când ai lăsat mizerie în urma ta, stând cu spatele la acel ceva şi aruncând o hârtie care îţi spunea că trăieşti într-o zonă pitorească. Se întâmplă destul de des şi de uşor astfel de lucruri. Şi o să îţi dau un exemplu grăitor.

La locul tău de muncă, una dintre femeile (bărbaţii) cu care lucrezi ţi-a făcut o surpriză plăcută atunci când, Revelion fiind, a venit îmbrăcată foarte sexy, remarcând-o doar atunci din sutele de femei cu care lucrezi. Şi a fost acolo, lângă tine, poate ani de zile. Ea este frumoasă şi nu de azi, de ieri. Tu eşti acela care nu ai observat, şi, poate, la un moment dat, chiar ai jignit-o, ignorând-o. La fel se întâmplă şi cu restul lucrurilor.

Recunosc, această postare şi o mică doză de interes, căci dacă reuşesc să înduplec pe cei de la Inegalabila Românie, aş putea câştiga un aparat foto. Dar asta este doar un mic câştig care ar ajuta să promovez şi mai bine inegalabila Românie. Căci o fac de ceva timp. Mai exatc zona Braşovului şi a Covasnei. Puteţi vedea la mine atât mocăniţa, cât şi catacombele de După ziduri, atât elemente culturale ale zonei, cât şi flora şi fauna (Vasile, una dintre veveriţele din Covasna, spre exemplu). Prietenii mei de pe reţelele de socializare (Facebook, Instagram, FourSquare, Twitter şi altele) au văzut deja aceste fotografii. Ei bine, Inegalabila Românie doreşte să unifice într-un singur loc toate aceste fotografii cu locurile unice în lume aflate în jurul nostru.

Ideea promovării zonei în care trăiesc nu îmi aparţine. Am învăţat şi eu lecţia de la un prieten. Într-una dintre incursiunile mele în natură, am făcut cunoştinţă cu un american, cu care ne-am şi împrietenit. Joe, căci aşa îl cheamă, a fost foarte încântat de ceea ce a văzut pe aici (a stat un an de zile în zona Braşovului). Realizarea lui cea mai mare, care l-a mişcat enorm, a fost aceea de cânta la orgă (el fiind muzician) în Biserica Neagră! Anul următor şi-a adus mama de 82 de ani şi sora, din Statele Unite, doar ca să vadă frumuseţile noastre. Sora lui Joe este indian Ceepowa, trăieşte în rezervaţie şi m-a învăţat că trebuie să îţi promovezi zona în care locuieşti pentru a trăi tu mai bine. Ea ştia despre mofete cât ştiam eu despre Paul Bunyan şi indienii Cheepowa! Adică nimic! Dar am învăţat unul de la altul. Apoi am citit şi am privit albume întregi online. Asta înseamnă să existe un loc in mare lume a Internetului, numită Inegalabila Românie.

Din păcate, ultima mea incursiune în natură, pe platoul Bucegi, la PadinaFest, s-a soldat cu un aparat foto defect, astfel că nu am putut posta fotografii de calitate, deşi am văzut multe locuri excepţionale, ce mi-au lăsat amintiri frumoase. Sfinxul şi Babele, platoul Padina, mănăstirea Peştera. Dar anul viitor merg iar, aşa că nu este o pierdere atât de mare pe cât pare.

Câştigul cel mai mare al acestui articol este acela ca măcar unul sau doi dintre voi, cititorii, să folosească aplicaţia Inegalabila Românie, căci înseamnă de zeci de ori mai mult decât un flyer, o hârtie care, poate, sfârşeşte în coşul de gunoi pe un bulevard oarecare al unei capitale oarecare, dintr-o ţară oarecare (da, în alte ţări atăt cultura cât şi amenzile i-au învăţat pe oameni să aibă grijă de habitatul în care trăiesc).

Proiectele mele de suflet, şi ale prietenilor mei (statiuneacovasna.com, aboutromania.info şi cazarecovasna.ro) sunt mici copii faţă de Inegalabila Românie. Şi sunt oarecum invidios pe acest proiect Inegalabila Românie, dar, totodată, sunt şi mândru că cineva a făcut acest pas spre mai bine.