Ce inseamna binge drinking? Muci la festival. Imaturitate

binge driningBinge drinking este un termen preluat, cum altfel, de la fraţii noştrii americani, Faptic este termenul frumos folosit la a te face muci, indiferent de locaţia în care te afli, doar de dragul de a bea. Este acel “am baut 3 shot-uri şi 4 beri şi m-am făcut muci”. Teribilismul şi descărcarea  emoţională, inconştienţa şi evitarea răspunderii consecinţelor, cam tot ce vrei într-un singur loc.

Ce înseamnă binge drinking?

Binge drinking înseamnă consumul unei cantitati exagerate de alcool într-un timp relativ scurt. Asta ca şi termeni tehnici.

În termeni practici, băutul compulsiv, de descărcare emoţională, care scoate “leul” din tine şi asta cât mai repede, este doar pasul premergător consumuli de droguri. Fără supărare, după ce te faci muci cu câteva ocazii, ori te laşi de băut, ori devii dependent de alcool, ori, dacă întâlneşti persoana potrivită la paranghelia respectivă, consumator de droguri.

Cuoscând deja cum este să te faci muci, făcând asta de mai multe ori, întreţinând pragul crescut pe o perioadă de timp prin “Ah, 2 beri cu băieţii seara!”,  eşti foarte bine pregătit, fizic şi sufleteşte, de “ceva” ce urmează să se întâmple în viaţa ta. Aştepţi “Lozul cel mare”, banii nemunciţi şi distracţia din plin, maşina libertăţii tale.

Practic, te pregăteşti, dacă foloseşti acest binge drinking, de profilul consumatorului de droguri. Şi nu exagerez. La fel cum pentru o meserie ai nevoie de timp şi antrenament, la fel este şi aici. Doar că aici se întâmplă lucrurile mult mai repede. Te faci muci de câteva ori, te întreţii la nivel ridicat la consumul de alcool (oricum nu te mai satisface o bere, aia e doar de sete), rămâne doar să întâlneşti persoana potrivită care să te servească, gratuit, cu un cui (joint). Doar că acel cui nu este curat, de aceea este oferit gratuit de dealerul respectiv. A fost înmuiată iarba deja în ale substanţe (metamfetamină sau altele), pentru ca tu, avid de a te face muci repede, să devii consumatorul lor din 2-3 ocazii. Sună aiurea, dar binge drinking asta face.

De aici este uşor. Ai doar trei opţiuni:

  1. Te laşi de ierburi şi binge drinking – exclus. Ai făcut atâta efor să ajngi aici, plus că asta vor ai tăi, iar teribilistul din tine trebuie să demonstreze că nu au dreptate.
  2. Devii dealerul de la colţul străzii – cel mai posibil, dacă ai sânge în puţă. Nu te interesează nimeni, oricum, te doare pe tine exact în paişpe că celălalt îşi ratează sănătatea, important este ca tu să-ţi dai. Iar preţul la care faci rost este mult mai scăzut, plus că ai şi muncit pentru banii ăia.

  3. Devii consumator. Furi întâi de acasă tot ce poţi fura, întâi fără să observe, apoi făţiş. Ţi se vor ascunde lucrurile, aşa că vei trece să furi de la prieteni, rude, cunoştinţe, până când vei fi exclus din cercul lor. Apoi vei trece la a jefui pe oricine de pe stradă, folosindu-ţi imaginaţia şi antrenamentul făcut în faţa televizorului în multele filme văzute. E atât de simplu, iar tu nu eşti prost, ştii cum trebuie să faci lucrurile, aşa că nu vei fi prins.

Felicitări! Binge drinking te-a adus în câţiva paşi simpli şi rapizi la statutul de dependent de substanţe. Pentru că aşa se numeşte meseria asta. Şi este al naibii de greu să mai ieşi de acolo. Ani de zile nu vei mai fi om întreg la minte, chiar dacă eşti sub tratament. Iar când vei fi cât de cât OK, vei vea deja o vârstă considerabilă. Viaţă ratată, pe scurt.

Nu zic să nu te faci muci, pentru că laşi prea mulţi oameni fără pâinea de zi cu zi. Societatea are nevoie de tine, să întreţii statul cu banii din impozitele pe băutură (de ce credeai că este legalizată băutura alcoolică, pentru satisfacerea plăcerilor tale?), tot undergroundul care te primeşte cu braţele deschise (tot de banii tăi este vorba) şi tot sistemul de recuperare (eh, aici este deja partea de “îmi pasă de sănptatea ta”, dar este deja târziu, şi tu încă nu eşti îndeajuns de matur pentru a înţelege că este viaţa ta în joc). Zic doar să te gândeşti ACUM dacă de asta ai nevoie ca să fii tu!

Da, binge drinking este cea mai elocventă dovadă a IMATURITĂŢII tale, nu a maturităţii! Şi asta pentru că eşti stresat (vezi o Experimentul Rat Park). Când te-ai hotărât să te schimbi, caută Clinica Aliat Braşov.

 

Râdem de tata, la 3 noaptea, şi este normal …

Sa radem de tata

Sursa foto: http://www.buhnici.ro/wp-content/uploads/2011/08/photo-e1314253656842-225×300.jpg

De ceva tmp mă tot holbez, căci altfel nu pot numi acţiunea de a mă uita la televizor în pauzele publicitare, la reclamele noi, care promovează tot felul de produse, într-o manieară din ce în ce mai anormală, dând unor obiceiuri nesănătoase o valdare, permiţând astfel unui copil obraznic să poată spune că “aşa este normal, uite-te la televizor”. Prima este acel “Joburi, joburi”, enervant şi total greşit. Avem locuri de muncă, nu joburi. Dar nu despre asta vreau să vorbesc azi.

Râdem de tata, la 3 noaptea, şi este normal …

Reclama aceasta nouă este iar o idioţenie care ar trebui analizată de cei de la CNA. Să vedem un pic ce promovează.

Avem un copil care, la 3 noaptea, se ridică de la calculator şi merge în camera mare, pentru a-l filma pe tatăl său cum adoarme, aşteptând o emisiune sportivă. Face acest lucru pentru a avea mai târziu dovada necesară pentru a putea face mişto de tatăl său.

Nimic nu este normal în acea reclamă. În primul rând, ce caută un copil în faţa calculatorului la 3 noaptea. Validarea acestui obicei de a sta până târziu, în camera proprie, unde, nu-i aşa, poate face ce vrea, inclusiv “jocul” pe calculator (Apropo, joaca presupune a acţiune de distracţie, în care participantul face ceva distractiv, nu stă locului şi se derulează imagini distractive în jurul lui -spuneţi voi ce este ultima) este uul extrem de perculos. Aş interzice reclama doar pentru acest fapt.

Apoi avem acel tată care nu este în stare să îşi organizeze progamul (aici nu mai spun nimic de relaţia de familie, de mama care lipseşte din imagine, de familia inexistentă- şi toate acestea sunt validate de o reclamă pe postul naţional!).

Şi mai avem tehnologia de a viziona, la orice oră, o anumită emisiune. Nimic din ceea ce ar trbui o familie normală să facă într-o seară oarecare. Şi subliniez, TOATE sunt date şi percepute ca şi comportament normal de familie fericită. Ei bine, dragilor, nu este aşa.

Acel copil putea să îl încurajeze să doarmă liniştit până la emisiune, să se trezească atunci. Putea să îl încurajeze să fie cu familia şi să privească emisiunea când are timp şi este în stare să urmărească acel ceva (la asta face reclamă, nu?).

Nu pot fi de acord deloc cu “Radem de tata, la 3 noaptea, si este normal”. Tu?

Răspuns la niște versuri … – Poezia de duminică

Raspuns la niște versuri…

de Corina Nica

De ce-ai vrea tu să mă cobori?
Eu chiar nu sunt vreo sfântă
Vezi, viaţa mea nu are nori,
Iar eu sunt vie incă.

Motiv nu-ţi dau să mă urăști
Tu, vis frumos, iubire,
N-ar fi mai bine să gândești
Cu mine fericire?

Să ne trezim imbrăţișaţi
In zorii dulci ai sorţii
De-atâta drag să fim bogaţi,
Omorâtori ai morţii.

Etern să-mi fii, iar eu cu dor
Să iţi zâmbesc vremelnic,
Iar tu, al meu cuceritor,
Să mă adori cucernic!

Pentru cel mai iubit dintre pământeni – Poezia de duminica

Pentru cel mai iubit dintre pământeni

de Corina Nica

De când te știu am devenit frumoasă.
Cu gândul la iubirea ta adorm
În dansul gândurilor, uniform,
Și umbra mea ți-a devenit mireasă.

Nu mă deprimă nici ninsori, nici ploi,
Nici alte întâmplări din jurul meu,
Îndrăgostită eu voi fi mereu
De idealul meu de viață-n doi.

Cu ochii-nchiși ți-aș recunoaște pasul
Deși mi-a fost atât de refuzat,
Încât și-n vis îmi pare că-i păcat
Să cer mai mult, să vreau să-ți aud glasul.

Îmi datorez chiar mie încercarea
De a trăi la maxim, a vibra,
A înțelege și a căuta
În lumea vrăjii dragostei cărarea.

De când te știu am cald la mine-n suflet
Și simt că nici la tine nu-s zăpezi
Iar de te minți că sunt așa, nu crezi
Că le-aș topi pe toate cu un zâmbet?

Incurajare – Poezia de duminica

Incurajare poezia de duminica

Incurajare

de Corina Nica

Poartă-mă cu tine -n trăiri inedite
Deschide prin mine prezent, viitor,
Adâncuri de timpuri acordă-mi, iubite,
Oglinzi de mistere așterne-mi covor.

Un plâns de copil desculţ mi-e minutul,
Mulţimea aleargă străină mereu,
Prin geamul cel spart a zburat tot trecutul
Zidită in vremuri rămân. Și mi-e greu.

Pierdut, ritualul iubirii se uită
In curtea nădejdii e astăzi pustiu
Nici gazde, nici oaspeţi azi nu mai ascultă
Un cântec, coloană a focului viu.

Atent la detalii pierzi toată savoarea ,
Nu știi descifra niciun simplu mesaj:
Nu anii contează, nici banii, nici calea,
Să ai inspiraţie și-un strop de curaj!

Poşta Română se mişcă greu. Din principiu

Posta Romana se misca greu

Poşta Română. Asocierea liberă este cea a scrisorilor şi înscrisurilor oficiale, trimise la o anumită dată sau înainte de o anumită dată, certificată prin acea ştampilă de pe plic. Dar …

Poşta Română se mişcă greu. Din principiu

O vizită la sediul central Poşta Română din Braşov m-a iluminat în privinţa câtorva lucruri. Prima dintre ele este că se mişcă greu nu pentru că nu ar putea să fie rapizi, ci pentru că … nu ştiu.

Scrisoarea pe care am pus-o azi la Poşta Română nu ă aştept să sosească la destinatar înainte de marţi (azi este joi!). De ce? Simplu. Mi-au spus direct că nu am ici o şansă să fie preluată înainte de ora 16. Deci ayi pică. Maine va fi pusă  pe una dintre maşinile care merg la destinaţia respectivă. Dar mâine este vineri, iar cum Poşta Română nu lucrează sâmbătă şi duminică, va fi trimisă către poştaşul ce va livra scrisoarea luni, iar acesta o va pune în cutia poştală a destinatarului marţi- Simplu, nu?

O să mă întrebaţi ce servicii mai rapide aş vrea de la Poşta Română pentru 1 leu. Aveţi dreptate. Serviciul de poşta este deja un serviciu conex prestaţiilor făcute de Poşta Română. Adică, eu am stat la coadă să pun un timbru pe care îl găsesc doar la ei. Şi erau în faţa mea multe persoane, pentru a efectua plăţi de facturi şi alte lucruri. Am ajuns eu la rând şi … nu. “Domnule, chiar dacă aşa scrie aici, ceea ce vreţi Dvs este la ghişeul 5 sau 10 (serios??? SAU??? Te hotărăşti, te rog, să nu mai stau de două ori la rând???)

Bun. Runda doi. De fapt, rândul doi. Ah, acum am de completat şi o hârtie de confirmare de primire. Completez şi … runda trei (desigur, între timp a servit alţi clienţi, deci eu trebuie să fiu atât de drăguţ să stau la rând. Iar!). Cea de la ghişeu este deja obosită şi preţ de 1 minut discută cu colega proaspăt venită (ce ghinion pe capul meu). Ah, da, deşi este tipărit pe plic, ea nu înţelege. Şi nu are e cu sedilă pe tastatură. Nici o problemă. 8,75 lei. What??? Sunt bucuros că nu mi-a dat cu x,78 de lei. Nu ştiu de ce!

  • Dacă tot sunt aici, preluaţi şi plicul acesta cu trimitere simplă, vă rog!
  • Ah, nu, aceea o puneţi în cutia poştală!

După atâta aventură la Poşta Română tac şi execut ordinele. Ştiţi voi, treaba aceea cu tac numai să terminăm. După care am surpriza aceea cu ora de preluare. Dar nu mă mai întorc la ghişeu. Deşi este ceva cu termen limită, prefer să arunc în cutia de la Poşta Română scrisoarea şi să plec acasă.

Poşta Română. Servicii lente. Din principiu, din păcate.