Poezia de duminica

Prietenie neconditionata

Eliberare

Corina Nica
Un nor întunecat s-a dus
Și-a luat cu el tristețea toată
Iar de la mine niciodată
Să nu te-aștepți să fiu ce nu-s.
Un zâmbet mi-a rămas, timid
Așa ca floarea dintr-o glastră
Și ca prietenia noastră
Pe care ai călcat stupid.
Am tras o linie sub toate
De azi sunt eu, fără ecou
Mi-ai fost cândva iubit erou
Te-aș fi iubit până la moarte.
Și pentru că n-ai meritat
Eu îmi adun bucăți de suflet
Le împletesc în tristu-mi zâmbet
Și calc pe ele, cumpătat.
Iar de-mi apari cumva la poartă
Să știi că n-am să te primesc
În ochi murdari n-am să privesc
Și n-am să plâng pentru-a ta soartă
Căci mulți ca mine-ai înșelat
Și ai jucat urâte roluri
Schimbând și prieteni și decoruri
Te-ai risipit și te-ai trădat.
De azi tu nu-mi mai spui povești
Cum te-am lăsat să-mi torni vreodată
Mă simt senin eliberată
De tot coșmarul care ești.
Spune ceea ce gandesti, fii creativ si nu incerca sa faci spamming. Continutul bogat si la subiect al comentariului te poate pastra aici. Multumesc!

17 thoughts on “Poezia de duminica

  1. Poezia aste trista dar si interesanta in acelasi timp! Nu prea ma dau in vant dupa poezii, dar poza este superba! Fetita e frumoasa foc si ce tandru saruta calul. Foarte frumoasa poza!!

  2. Versurile sunt foarte frumose, insa si triste. Poza se potriveste de minune, fetita este un ingeras si cat de fin atinge si saruta calul, sa nu i se intample nimic. 😉

  3. Intanlesc tot mai multe persoane la care prietenia e ceva strain..ceva de care nu mai vor sa aiba parte…si de multe ori ma intreb de ce..cand simti pe pielea ta motivul in schimb..nu mai e asa bine!

Leave a Reply