de Corina Nica
Am crescut. Am o sută de ani.
Mi-am urcat toate visele-n rai
Pe o scară de lut aurită.
Lumea toată aleargă grăbită
Spre nimicuri: speranţe, ispită.
Am crezut, am oftat, am ales,
Uneori poate n-am inţeles,
Am știut, acceptat sau scuzat
Toate cele ce nu mi s-au dat
Dar eu totuși din toate-am gustat.
Am crescut. Am o sută de ierni.
Nu mă plâng de-ale mele poveri.
Sunt așa cum mă știţi, oarecare,
Sunt iubire, sunt zbor, sunt o floare
Rătăcită pe-a vieţii cărare…
de Corina Nica
Aș vrea puterea să-ţi iau durerea
Să-adorm așteptările și supărările
Să nu cunoști lacrima, să-ţi ghicesc vrerea,
Să afli ce-i dragostea și-mbrăţișările.
Când trist și pierdut ești, m-apropii zâmbind
Sunt ingeri cu mine și-ţi cântă duios.
Pe glasul lor dulce, incet, adormind,
Amarul se duce și visu-i frumos.
Orfan cum ești tu sunt și eu și te cred.
Născută am fost să-ţi aduc alinare
Mă rog pentru tine, vreau să te dezleg.
S-aud că vorbești. Să te văd pe picioare.
O mie de zile și-o mie de nopţi
Să stau lângă tine cu grijă de mamă,
Dar după acestea să văd eu cum poţi
Trăi viaţă simplă, activă, normală.
Să dea Dumnezeu să se poată ce vreu
Să spăl eu cu lacrimi bătrâna durere
Ferestre deschise să fie mereu
Dă-mi, Doamne, prin ele, să vindec, putere!
ÎndemnCorina Nica
Oprește-te din căutarea fericirii
Și bucură-te că exiști. E legea firii!
Ascultă-te când ai chemarea reușitei
Și nu ceda vreun pas rămas popas ispitei.
Nu cere lumii ce nu-ți poate da vreodată,
Dă-i inimii credință-n loc de judecată,
Acceptă visul, unica iubire sfântă,
Alungă ce-ți insultă sufletul, și cântă!
Dă aripi încercărilor, ideii-cheie,
De n-ai un drum, să-l faci chiar tu, cu-a ta scânteie.
Prin renunțări înveți că viața nu-i corectă,
Din gama de trăiri, doar dragostea-i perfectă!
Clipa noastră nesfârşităFrumos se-așează lucrurile toate
In rama vechiului tablou de ieri,
Cum versurile se aștern in carte
Și cum adun buchet de primăveri.
Frumos aleg să imi tihnească clipa,
Cu oameni ce mi-s dragi și mă-nţeleg
Nu pot să-i opresc timpului risipa
Dar bine mi-e cât pot să mai aleg.
Și nu-i popas mai cald, plin de lumină
Decât acasă, unde tu mă ierţi
De cea mai mare și mai dulce vină
De-a scrie dragostea intre coperţi.
Mi-e dragă clipa noastră nesfârșită,
Și toată truda-n care am clădit
Averea noastră cea nepreţuită:
Doi fii ai noștri, dragul meu iubit.
A fost frumosde Corina Nica
Îți amintești, iubirea mea, de zilele acele
În care-am fost numai noi doi, străini de orice vrere?
Mă-nfiora prezența ta și fiecare șoaptă
Părea un basm, mă fermeca și mă făcea-nțeleaptă.
De glasul tău îmi amintesc ca de o mângâiere
Și mi-aș dori și azi să-mi fii o dulce adiere,
Cum altădată m-ai iubit, să mă alini în versuri
Să-ți gust sărutul nesfârșit, din alte universuri.
Pe mână am inelul tău și-n gând o amintire,
Despre noi doi și o poveste dulce de iubire.
Și dacă încă mă iubești să-mi dai un semn, o floare,
Sau ce vei crede potrivit cu dragostea mea mare.
De mult tot vreau scrisoarea mea să fi ajuns la tine
Aștern câteva fraze-n ea, apoi s-o rup îmi vine.
Dar te invit să-mi vii măcar în umbra unor vise
În care eu zâmbind te-aștept cu brațele deschise.
Poveste târzie de dragoste
Ai picurat prea târziu
În tristul lac al existenței mele
Strop de lumină purpuriu
Căzut dintr-o ploaie de stele.
Noaptea, te-ai strecurat prin fereastră,
Întunecând camera, alintându-mă,
Începând tulburarea noastră
Căutându-mă și iubindu-mă.
A răsărit foc ciudat între noi
Împletit cu-ntuneric și zâmbete.
Lumânări au luminat culcușul apoi
Și ne-au desenat fericit umbrele.
Atât de frumos, de necrezut de al meu
Ai fost tu! Iară ea, parcă n-aș fi fost eu!