Iubite călător – Poeza de duminică

Iubite călător

de Corina Nica

Ca o pecete am pe mine
Sărutul tău flămând. Zâmbesc,
Și uit ce-am fost eu fără tine,
Și mã dezleg să te iubesc.

Un telefon e o speranţă,
O zi e altfel dacă vii
Imi folosesc dreptul la viaţă
Când ne dorim, ca doi copii.

Acum te chem, sunt o lumină,
In gând te-mbrăţișez, cu dor,
Răvășitor sunt de seninã,
Te-aștept, iubite călător.

Ai buze dulci, ameţitoare,
Mă pierd iubindu-te, suav,
Tu nu ești doar un oarecare
Eu sclavă sunt, și tu mi-ești sclav.

Am să te cumpăr pentru mine,
Și ţie scump am să mă dau,
Iar pentru ce primesc din tine
Iubirii astăzi mă predau…

Și părinţii plâng câte-o dată… – Poezia de duminică

Și părinţii plâng câte-o dată…

de Corina Nica

S-a virusat intregul meu sistem,
Cu febră zac și tot strãnut zeloasă,
Prepar spectacole prin Gi eS eM
Și paracetamolul mă apasă.

La ora 7 era loc pe scenă
De tinere talente-n promenadă,
In schimb, mă mulţumesc cu-această febră,
Și ceaiul de ghimbir și limonadă.

Copilul mă sărută și intreabă
,,De unde ai păţit așa ceva?
Găsește-un antivirus mai de treabă,
Mămica mea, și nu mai lăcrima!”

Cascadă – Poezia de duminică

Cascadă

 

de Corina Nica

Te inţeleg azi, pe tine, femeie,
Care-n fărâme te-ai impărţit,
Ai născut prunci, ai iubit, ai muncit
Fără să ceri pentru tine-o scânteie.

Te cred când spui că puteri nu mai ai
Când toate s-au aliniat pentru tine,
Nu mai contează ce-i rău și ce-i bine,
Nici ce primești, nici cât iei, nici cât dai.

Tu nu mai da nimănui socoteală,
Ziua ce vine e numai a ta,
Nimeni nu poate nimic să-ţi mai ia,
Viaţa se duce, nu-i mare scofală.

Fii fericită, respiri și te miști,
Daruri sunt vii in fiinţa ta incă,
Cum e cascada ieșită din stâncă,
Fii-nvolburată, femeie, exiști!

Da, te iubesc – Poezia de duminică

Da, te iubesc

de Corina Nica

Neobosită, am căutat
Un val pe care e scris IUBIRE,
Fără vreo grabă, am așteptat
Clipele sfinte de fericire.

Merită ceasul nostru furat
Jertfa, durerea și bucuria,
Totul devine mai bun, mai curat,
Clipa iși caută iar poezia.

Vin eu la tine, ca de-obicei,
Unde-i mai bine? In braţe la tine!
Fă-mi dintr-o rază duioasă cercei
Și fă-mi veștmânt din ceruri senine.

Spune-mi ce n-ai spus nicicând nimănui,
Fă-mi jurăminte cu suflet, cu viaţă,
Minte-mă, zahăr și sare să pui
Pe răni ce ard, lacrimi calde și gheaţă.

Da, te iubesc, in sfârșit pot s-o spun,
Nu mai am temeri, frici sau reţineri,
Azi, pentru tine, aici și acum.
Tu imi ești drag și suntem incă tineri!

Darul de preţ – Poezia de duminică

Darul de preţ

de Corina Nica

Averi de mi s-ar da, nu-mi pasă
Eu pot trăi in orice casă,
Pot să aleg și mã hrănesc
Cu un cuvânt, dacă iubesc.

Au incercat să pună bir
Pe-al vieţii mele dulce fir
Destui in asprul meu destin
Dar ei când pleacă, alţii vin.

Nu sunt de dat, nu sunt de luat,
Nu locuiesc intr-un palat,
Inima mea e tot ce am,
Prietenia ta-i balsam.

Să-mi vii, te rog, la o cafea,
Să-mi spui orice, oricât ai vrea
Mie-mi ajunge că exiști
Și ochii mei nu mai sunt triști…

Sărutul din zori – Poezia de duminică

Sărutul din zori

Pentru sărutul tău din zori
Tresare insuși infinitul,
Răsar ale iubirii flori,
In roua lor iţi scaldă chipul.

De dragul tău m-aș reclădi,
Dând viaţă multor vise noi,
De dorul tău, sărut aș fi,
Pe pleoape, pe obraji, pe ploi.

Adesea, legăn o minciună,
Să mă alin, să uit de dor,
Gândind c-ai fost doar o furtună
Sau un eres amăgitor.

Inchid iar ochii, ca o taină
Te regăsesc in jocul meu,
Fără a ne-mplinirii haină,
Mereu alături, tu și eu…