Cu Cultura in dubita! Ciumpalac sau creator

Ciumpalacul si jandarmul

“Cu cultura in dubita”  -vorba unui jandarm din Piata Universitatii (expresia folosita a fost “Luati site-ul de cultura si bagati-l in duba”). Confuzia creata in aceste zile, cu aceste miscari create de “viermi si ciumpalaci“, ce nu par a avea ceva concret si puternic in substrat, a sters una dintre zilele importante din cultura limbii romane: 15 ianuarie.
Si pentru ca nu toti uita si devin confuzi, iata o oda dedicata lui Mihai Eminescu (daca nu ati ghicit deja despre cine era vorba):
Corina Nica (15 ianuarie 2012)

Odă poetului nepereche 
Te-ai dus când multe-aveai de spus,
Am recitit frumoase rânduri
Dar steaua ta e-acolo sus
Lumină sfântă peste gânduri.
Tu, flacără ce-ai ars scriind,
Ai definit iar poezia.
Fără să vrei ai devenit
Simbolul ei și veșnicia.
Au vrut ca tine mulți a scrie
Dar cât cuprinde universul
Și cât s-o scrie poezie
Doar unul fi-va Eminescu!
Si pentru ca tot discutam de partea culturala, iata o alta poezie a poetei Corina Nica (probabil voi primi proteste din partea ei, dar asta este adevarul)
RUGA DE AZI

Doamne, las în mâna Ta
Ființa mea și Soarta mea.
Un prunc ce vine m-a uimit 
Cu lacrimi râd și tot ce simt
Inundă tinerețea mea
Și cred din nou în forța Ta.
Și iarăși las în mâna Ta
Lumina mea și Soarta mea.
Privesc în jur și cât de greu
îi merge semenului meu.
Ne-apasă boli și –absurdități
Ne pierdem în micimi cu toți
Și nu vedem că ne-ar salva
Un picur din minunea Ta
Un zâmbet de copil micuț
Ce ne privește din pătuț.
Cu ochii mari, senini și dulci
Copile, spre lumină duci.
Sunt mamă iar! Ce tainic dar
Ce miere gust după amar
Atâția ani eu n-am știut
Că Domnul pentru mine-a vrut
Să-ntineresc din nou c-un prunc
Atât de mic și-atât de scump.
Și soț și fii, Doamne, mi-ai dat
Și-ți multumesc că m-ai lăsat
Să tulbur cu lumina mea
Fărâmă din Lumina Ta.
Și de-am gresit mă iartă Tu
Că n-am știut când să spun Nu
Că n-am fost chiar cum Tu ai vrut 
Și multe vreri nu s-au putut.
Azi, Doamne, las în mâna Ta
Ființa mea și Soarta mea.
Și cred mai mult în forța Ta.
Și –n fapt și-n cuget Te-oi urma
Pentru minunea ce-mi vei da.
Și fiindcă-s mamă te-aș ruga
Ai grijă și de mama mea.
Și iarăși las în mâna Ta
Lumina mea și Soarta mea.
Spune ceea ce gandesti, fii creativ si nu incerca sa faci spamming. Continutul bogat si la subiect al comentariului te poate pastra aici. Multumesc!

A face o aroganta – sa plangem impreuna!

Iata ca dupa Dan Kulcsar, care a scris articolul “Un braşovean a făcut o aroganţă la adresa Asirom Braşov“, vad, de data aceasta la televizor, mai exact la stirile ProTV, folosita expresia “a face o  aroganta“. Nu sunt unul dintre cei lupta pentru folosirea corecta a limbii romane, dar nu mi se pare  normal sa promovezi prostia umana. Persoana care a pornit expresia are sau nu scoala, este prost sau nu, nu judecam aici. Dar sa continui ceva nefiresc este …
« Errare humanum est, perseverare diabolicum » Lucius Annaeus Seneca.
Iata ca nu eu sunt sensibil la aceasta fraza prosteasca. Avem un articol de acum doi ani, apartinand lui Simon Romania literara are chiar un articol despre aceasta expresie (autor Rodica Zafiu), din care citez o parte:

Construcţia a face aroganţe ilustrează, pe acelaşi tipar sintactic şi stilistic, preluarea unor termeni culţi şi abstracţi de către limbajul popular, care îi integrează prin concretizare, formarea pluralului şi cuprinderea în expresii în curs de fixare. În acest caz, circulaţia formulei inculte pare să se datoreze unei strategii de citare ironică, trimiterii aluzive la personajul politic care o foloseşte frecvent: “aşa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr. 1, sectorul 1, ultima dintre achiziţiile lui imobiliare, “încă o aroganţă”, cum şi-a catalogat singur isprava” (Evenimentul zilei, 19.07.2006); “unul dintre scopurile principale ale cumpărării a fost faptul că lui îi place să facă “aroganţe” (9am.ro); “unele “aroganţe”, cum frumos le zice nea Gigi insultelor cu conotaţii rasiale, pe care patronul Stelei le lansează pe la TV” (Gândul, 14.09.2005); “Gigi Becali continuă să se ţină de “aroganţe”, numai ca să atragă atenţia opiniei publice” (liviuman.de). Evoluţia semantică se îndepărtează în acest caz şi mai mult de uzul standard, în care aroganţă este un termen abstract, cu sens peiorativ (“purtare obraznică şi sfidătoare; atitudine de mândrie dispreţuitoare”, în DEX). Uzul popular dezvoltă sensurile “act de sfidare, provocare, jignire”, “manifestare de orgoliu”, în contexte ambigue, în care termenului i se atribuie şi o interpretare pozitivă, strict personală (prin valorizarea afirmării de sine şi a ostentaţiei). 

Deocamdată, termenul concretizat se extinde în contexte evident ironice (mai ales în comentariile sportive): “povestea ridicolului s-a repetat însă, preşedintele Realului făcându-i “o aroganţă” lui Gigi Becali” (Cotidianul, 27.10.2006); “Piţurcă face “aroganţe”: Mirel Rădoi va evolua titular cu Turcia, dar la închidere” (megasport, 22.08.2007). Deşi e o construcţie “cu semnătură”, a face aroganţe nu apare doar în legătură cu personajul Becali sau cu fotbalul; ea aparţine deja registrului familiar-argotic, care absoarbe şi modifică elemente ale limbii culte: “Din ciclul “Buey, aici io fac arogantze, nu voi, intelectualilor!” (forum.acasatv.ro); “Cine e el să facă astfel de arogantze cu mine? Se dă el crocant în fatza mea! Mă ia la mishto!” (wordpress.com).

Din pacate, desi este vorba de Romania literara, nu este o luare de pozitie, ci doar un articol explicativ. Cu alte cuvinte, o sa am “onoarea” (a se citi oroarea) de a explica fiicelor mele ce inseamna, cand se foloseste si, mai ales, cum de trebuie ele sa foloseasca o expresie de prost gust.

Spune ceea ce gandesti, fii creativ si nu incerca sa faci spamming. Continutul bogat si la subiect al comentariului te poate pastra aici. Multumesc!

Decalogul dupa Hess – Alina Nelega Cadariu

Nu voi vorbi aici despre intreaga piesa. Decalogul dupa Hess il gasiti aici.

Este vorba despre prezentarea unui fragment, “Sa nu preacurvesti“, in interpretarea lui Nicu Mihoc, Teatrul Ariel Underground, Tîrgu-Mureş, din 2004. Acest clip are o rata de accesare destul de mare, sub o denumire foarte “interesanta”, ”Parerea” barbatilor din Targu Mures despre femei.

Cu titlu usor modificat, a aparut si pe Fulgerica.com. Pare sa prinda la public, ceea ce ma face sa ma intreb daca chiar suntem atat de misogini, daca dincolo de aparentele pe care le pastram in familie, ascundem astfel de interpretari. Penru ca daca este asa, atunci pot sa inteleg cifrele alarmante legate de romance privitor la viata intima. Si chiar si rata destul de mare de divorturi si despartiri. Doar barbatii sunt cei care spun “Merg la femei”.

Iata si o mica recenzie a piesei mai sus amintite, din care reiese destul de clar in ce categorie se situeaza barbatii care gandesc astfel.
“Prin intermediul acestei monodrame agil construite, Alina Nelega încearcă să pătrundă în mintea lui Rudolf Hess, umbra lui Hitler, motorul din spatele maşinăriei infernale, cel care, simţindu-se umilit de faptul că Germania a fost îngenuncheată în primul război mondial, îşi doreşte cu ardoare să îi răscumpere onoarea pierdută. El este cel care crede orbeşte în Nazism şi în programul acestuia, el este cel care crede cu tărie într-o Germanie purificată, într-o Europă care ar trebui purificată la rândul ei, care, dintr-o “bunică incestuoasă” ar trebui transformată într-un simbol şi un exemplu al purificării la toate nivelele.”

Spune ceea ce gandesti, fii creativ si nu incerca sa faci spamming. Continutul bogat si la subiect al comentariului te poate pastra aici. Multumesc!