Incurajare – Poezia de duminica

Incurajare poezia de duminica

Incurajare

de Corina Nica

Poartă-mă cu tine -n trăiri inedite
Deschide prin mine prezent, viitor,
Adâncuri de timpuri acordă-mi, iubite,
Oglinzi de mistere așterne-mi covor.

Un plâns de copil desculţ mi-e minutul,
Mulţimea aleargă străină mereu,
Prin geamul cel spart a zburat tot trecutul
Zidită in vremuri rămân. Și mi-e greu.

Pierdut, ritualul iubirii se uită
In curtea nădejdii e astăzi pustiu
Nici gazde, nici oaspeţi azi nu mai ascultă
Un cântec, coloană a focului viu.

Atent la detalii pierzi toată savoarea ,
Nu știi descifra niciun simplu mesaj:
Nu anii contează, nici banii, nici calea,
Să ai inspiraţie și-un strop de curaj!

Bătrânețe – Poezia de duminică

Bătrânețe

de Corina Nica

Sunt mama voastră. E târziu
Nici cât e ceasul nu mai știu
Uitată zac într-un azil
Eu, care n-am niciun copil.

Nici cum mă cheamă nu mai știu,
Nici cine-i mort, nici cine-i viu.
Eu vă iubesc și-acum pe toți
Și fii și fiice și nepoți.

Încă în viață, fremătând,
Zi după zi petrec plângând
Mi-e toamnă, zic, sunt bine eu
Încă-l mai am pe Dumnezeu.

Voi cum o duceți? Tare-aș vrea
Copiii mei alăturea,
Dar vă-nțeleg, aveți dureri
Și multe, multe neplăceri.

Sunt mama voastră, n-aș putea
Să fiu cuiva povară grea.
Să mă iertați că mai trăiesc
Copiii mei, eu vă iubesc…

Măicuţei mele – Poezia de duminică

Măicuţei mele

de Corina Nica

Te văd la fel, mi-s anii mulţi,
Tu știi cu inima s-asculţi
Orice speranţe aș avea
Sau căi răzleţe de-aș urma.
Zâmbești și crezi in adevăr,
Păru-ţi miroase-a flori de măr,
Incă mă-nveţi ce eu nu știu
Și ești aici, și nu-i târziu.
Incă mi-e dor să mă cuprinzi
Când cad, tu mâna mi-o intinzi,
De fiii mei când iţi vorbesc
Știi inainte să rostesc.
Tu toate le-ai trăit deja
Și in inţelepciunea ta
Incape universul meu
Și fără tine n-aș fi eu!
Frumoasă ești, ca visul sfânt
Ca dragostea, ca dulce cânt,
Sunt mii de fire ce ne leagă,
Iubită ești, tu, Maică dragă!

Ce-aș fi? – Poezia de duminica

Ce-aș fi?

de Corina Nica

Schimbă locul tău cu-al meu
Și așteaptă de la tine
Tot atât cât iţi cer eu.

Fă-te tu, de azi, ca mine,
Să-ţi dea ţie, Dumnezeu
Tot ce umărul meu ţine.

Și apoi să te ascult
De te plângi sau te mai superi,
De-i puţin sau e preamult.

Ce-ar fi floarea fără fluturi?
Ce-aș fi eu pe-acest pământ
Fără tine să mă bucuri?

Dă-mi mie… – Poezia de duminică

Inger

Dă-mi mie…

de Corina Nica

Aș vrea puterea să-ţi iau durerea
Să-adorm așteptările și supărările
Să nu cunoști lacrima, să-ţi ghicesc vrerea,
Să afli ce-i dragostea și-mbrăţișările.

Când trist și pierdut ești, m-apropii zâmbind
Sunt ingeri cu mine și-ţi cântă duios.
Pe glasul lor dulce, incet, adormind,
Amarul se duce și visu-i frumos.

Orfan cum ești tu sunt și eu și te cred.
Născută am fost să-ţi aduc alinare
Mă rog pentru tine, vreau să te dezleg.
S-aud că vorbești. Să te văd pe picioare.

O mie de zile și-o mie de nopţi
Să stau lângă tine cu grijă de mamă,
Dar după acestea să văd eu cum poţi
Trăi viaţă simplă, activă, normală.

Să dea Dumnezeu să se poată ce vreu
Să spăl eu cu lacrimi bătrâna durere
Ferestre deschise să fie mereu
Dă-mi, Doamne, prin ele, să vindec, putere!

 

Îndemn – Poezia de duminica

IndemnÎndemn

Corina Nica

Oprește-te din căutarea fericirii
Și bucură-te că exiști. E legea firii!
Ascultă-te când ai chemarea reușitei
Și nu ceda vreun pas rămas popas ispitei.

Nu cere lumii ce nu-ți poate da vreodată,
Dă-i inimii credință-n loc de judecată,
Acceptă visul, unica iubire sfântă,
Alungă ce-ți insultă sufletul, și cântă!

Dă aripi încercărilor, ideii-cheie,
De n-ai un drum, să-l faci chiar tu, cu-a ta scânteie.
Prin renunțări înveți că viața nu-i corectă,
Din gama de trăiri, doar dragostea-i perfectă!