Clipa noastră nesfârşită – Poezia de duminică

Clipa noastră nesfârşită

de Corina Nica

Frumos se-așează lucrurile toate
In rama vechiului tablou de ieri,
Cum versurile se aștern in carte
Și cum adun buchet de primăveri.

Frumos aleg să imi tihnească clipa,
Cu oameni ce mi-s dragi și mă-nţeleg
Nu pot să-i opresc timpului risipa
Dar bine mi-e cât pot să mai aleg.

Și nu-i popas mai cald, plin de lumină
Decât acasă, unde tu mă ierţi
De cea mai mare și mai dulce vină
De-a scrie dragostea intre coperţi.

Mi-e dragă clipa noastră nesfârșită,
Și toată truda-n care am clădit
Averea noastră cea nepreţuită:
Doi fii ai noștri, dragul meu iubit.

A fost frumos – Poezia de duminică

a fost frumosA fost frumos

de Corina Nica

Îți amintești, iubirea mea, de zilele acele
În care-am fost numai noi doi, străini de orice vrere?
Mă-nfiora prezența ta și fiecare șoaptă
Părea un basm, mă fermeca și mă făcea-nțeleaptă.

De glasul tău îmi amintesc ca de o mângâiere
Și mi-aș dori și azi să-mi fii o dulce adiere,
Cum altădată m-ai iubit, să mă alini în versuri
Să-ți gust sărutul nesfârșit, din alte universuri.

Pe mână am inelul tău și-n gând o amintire,
Despre noi doi și o poveste dulce de iubire.
Și dacă încă mă iubești să-mi dai un semn, o floare,
Sau ce vei crede potrivit cu dragostea mea mare.

De mult tot vreau scrisoarea mea să fi ajuns la tine
Aștern câteva fraze-n ea, apoi s-o rup îmi vine.
Dar te invit să-mi vii măcar în umbra unor vise
În care eu zâmbind te-aștept cu brațele deschise.

Poveste târzie de dragoste – Poezia de duminică

Poveste tarzie de dragostePoveste târzie de dragoste

Ai picurat prea târziu
În tristul lac al existenței mele
Strop de lumină purpuriu
Căzut dintr-o ploaie de stele.

Noaptea, te-ai strecurat prin fereastră,
Întunecând camera, alintându-mă,
Începând tulburarea noastră
Căutându-mă și iubindu-mă.

A răsărit foc ciudat între noi
Împletit cu-ntuneric și zâmbete.
Lumânări au luminat culcușul apoi
Și ne-au desenat fericit umbrele.

Atât de frumos, de necrezut de al meu
Ai fost tu! Iară ea, parcă n-aș fi fost eu!

Gâlceavă cu viața – Poezia de duminică

Galceva cu viata

Gâlceavă cu viața

de Corina Nica

Mă tem de tine, care mă trimiți
În adâncimi care mă scot din minți,
De tine, viață, care mă alinți,
Mă cerți, mă ierți, de multe ori mă minți.

Te-aș provoca să ieși din umbre reci
Izvoarele de rău să ți le seci
Prin luminate căi să-nveți să treci
Să nu mai vie bezna ta în veci.

S-aleg din evantaiul tău de ieri
Un singur vis, acel fără dureri,
Mă tem că nu te-am învățat să speri,
Pierzându-te în lumea de tăceri.

Ce-am fi de n-am avea un vis, cei mulți?
Am fi un univers de prinți desculți,
Roboți accidental fatal născuți,
Pământ pe care nu poți să-l ajuți.

Mă tem de tine, care mă trimiți
În adâncimi care mă scot din minți,
De tine, viață, care mă alinți,
Mă cerți, mă ierți, de multe ori mă minți.

Mihai -Poezia de duminica

Mihai

Mihai

de Corina Nica

O, Doamne, cu Mihai m-am intâlnit,
Din lumi de versuri pure mi-a zâmbit,
Un filosof, om neobișnuit,
Atât de contestat dar și iubit.

Nemeritat de noi și acuzat,
El lumii noastre un alt sens i-a dat,
Și-a scris de fericire și păcat,
De lacrimi nobile greu incercat.

Și n-a trăit, poetul meu, zadarnic
A scrijelit in slove sfinte, harnic,
Cu sine-avar, cu noi nespus de darnic.
Să-i pregătim, o dată-n an, un praznic!

Să ne rugăm să-i fie somnul lin,
Să ne vegheze zbaterea senin,
Să bem in cinstea lui un strop de vin
Și tinerilor noștri să-l citim !

Iubire senină – Poezia de duminică

Iubire senina

Iubire senină

Corina Nica

S-a făcut seară iar, a câta oară?
Tu ai fiert vin și-ai pus un lemn pe foc
Iar eu m-am minunat de-atât noroc,
De toată liniștea ce ne-nconjoară.

Am fost mereu prinși in al vieţii joc
Uitând de noi gândindu-ne la alţii
Ne-am risipit iubind străini ca fraţii
Dar inima ne e-n același loc.

Mi-ai pus in brad, și-n acest an, speranţe
Le-ai dat culoare și un praf de sens,
M-ai invăţat să le trăiesc intens
Și să dau planurilor mele șanse.

Te simt alături și-mi ești tare scump,
Cum numai tu mi-ai fost in viaţa toată.
Nu vreau să ne despartă niciodată
Vreun val inalt sau vreun vârtej adânc.

Și te iubesc, o spun a mia oară,
Ca un colind iţi cânt iubirea sfânt
Și cât vom rătăci pe-acest pământ
Te voi iubi ca in această seară!