Dar de iubirea voastră-acum
Eu mă despart. Tu, pe alt drum
Copile drag vei apuca
Urmează dar povaţa mea:

Când vei dori, doreşte drept,
Când vei iubi, iubeşte-n piept
Şi nu da daruri cu măsură
Nu ţine două zile-o ură!

Când ziduri, stânci sau văi vor fi
În calea ta, nu te opri
Căci oameni mari şi caractere
Se nasc din lacrimi şi durere.

Iar lucruri ce par împotrivă
Şi ne duc viaţa în derivă
Ne-mbogăţesc, ne fac mai fermi
Din trecători, suntem eterni.

O, scump străin, copilul meu
Tu pleci acum şi mi-este greu
Dar vei zbura spre altă zare
Spre altă “mamă trecătoare”.

Dă-mi, Doamne, linişte şi tinereţe
Alungă de la mine-orice tristeţe,
Dă-mi inocenţa anilor dintâi
Şi lângă mine, Doamne, să rămâi.

Să-mi fie vorba dulce încântare,
Înţelepciune pentru fiecare,
Cuvântul scris la care mă închin
Să fie un izvor de sacru vin.

Să curgă picături de alinare
Cu care să se şteargă tot ce doare,
Să fie-o muzică chiar şi tăcerea
Şi să triumfe-n lume mângâierea.