Inger sau iubit?
Corina Nica
O, Doamne, cât de blând, de bun,
Cât de frumos în toate cele
Este iubitul meu de-acum,
Cel care m-a făcut femeie!
El mi-a zâmbit, m-a cucerit,
Mi-a presărat pe trup săruturi
Și-atât de dulce m-a iubit
Cum floarea ar atinge-o fluturi.
Îmi pare înger, dar e om,
El tot e numai o lumină,
N-aș vrea să fie trecător,
Iubirea lui este divină!
Înger ori femeie?!
O, Doamne, cât e de frumoasă…!
De ce mi-ai scos-o-n cale mie?
În iarna asta păcătoasă
Vrei să m-aduci la nebunie?
Cu trupul ei, cu a sa gură
Îmi tulbură simțiri și minte,
Iar inima-mi ca o nebună
Mă tot împinge înainte!
În lumea rece, înghețată,
Ea e atât de caldă, vie…
Și parcă pentru prima dată
Cuvintele nu pot descrie.
N-aș vrea să folosesc expresii
Ce ți-ar părea mărețe Ție,
Dar crede-mă, nu fac concesii
Când spun că toată-i simfonie.
Dar nu știu cum, își tot permite
Să mă streseze o idee…
Te rog să-mi spui, Preasfânt Părinte,
Ea este înger ori femeie?!
El îmi răspunde calm și parcă
Cum zâmbet fin de ironie:
Copilul meu, în a ta soartă
Ea este… ce vrei tu să fie!
Discret, stiloul meu se-agită
Cu un fantastic dor de-a scrie.
Pe sufletu-i ce mă incită
Aș picura blând… poezie.
De ceață nici că îmi mai pasă,
Nici gerul azi nu se mai simte,
Numai zăpada curge deasă
Dar ce contează? Sunt fierbinte!
Din viscolul ce altădată
Sălășuia stăpân în mine,
N-a mai rămas nici o bucată!
Acum mi-e arșiță… și-i bine!
………………………………….…
Ingratul anotimp de ghiață
Ne va menține-n veci departe
Căci… nu putem avea o viață
Și nu te vreau doar pentr-o noapte!
