“Las-o moale” sau Dumnezeii tăi” sunt doar câteva replici ce le poţi culege din traficul din Braşov, pe la trecerea de pietoni. De o parte şi de alta a parbrizului unei maşini.

Una dintre dezavantajele unui oraş mare este faptul că toată lumea se grăbeşte. Are fiecare motivele sale, nici un dubiu. Doar că unii şoferi se erijează în … judecători, şi nu oricum, ci după aspect.

Dacă pe trecerea de pietoni se află o tinerică, mai ales sexy, s-a rezolvat problema. Nu se aude nici un claxon şi nici măcar un motor turat. Dacă este o bătrânică simpatică, au răbdare. În rest … Dumnezeu cu mila, cei mai mulţi aleargă pe trecerea de pietoni. Şi nu pentru că vor să alerge, ci pentru că soferii stresează pietonii.

Nu alerg pe trecerea de pietoni, aşa că nu mă mai stresa!

De nenumărate ori am avut “plăcerea” de a fi “grăbit” de câte un şofer. Şi ştiţi ceva. Pot chiar categorisi cine este nerăbdăor să dispar eu de pe trecerea de pietoni. Unii sunt “profesioniştii”, taximetrişti (aţi mai şi citit scandaluri pe tema asta cu categoria aceasta de şoferi), soferii de le diferite firme şi … cocalarii (acele maşini “bengoase” cu numere de Bulgaria). Ce fac ei?

Simplu! Când ajung în dreptul maşinii lor, accelerează motorul şi dau drumul lin ambreiajului. Urnare, un pieton mai “grăbit”, care se teme pentru viaţa lui şi un şofer înjurat. Mai departe ţine doar de îngăduinţa şi încăpăţânarea fiecăruia, dacă continuă sau nu scandalul.

Am ales să nu alerg pe trecerea de pietoni. De ceva vreme port conversaţii prin parbriz cu unii şoferi, fiindcă, în primul rând, sunt zile când nu mă pot grăbi nici dacă vreau (mici probleme medicale), şi, în al doilea rând, pentru că ei consideră că eu îi disciplinez.

Nu alerg pe trecerea de pietoni, aşa că nu mă stresa. Mi-a ajuns un singur incident să hotărăsc acest lucru. De fapt, două. Pe o stradă cu 6 (şase) benzi de circulaţie, la a cincea bandă a oprit un micobuz sau ceva de genul. Pentru că m-a stresat după modelul de mai sus, am mărit ritmul şi … aproape că am fost lovit, pentru că nu m-am putut opri eu, ca pieton, la timp, pentru că un tembel a considerat, pe a 6-a bandă fiind, că celîlalt stă de pomană oprit. Urmarea?

Eu m-am orpit cu greu, celălalt a oprit la 20 de cm de piciorul meu, iar dubiţa m-a agăţat de rucsacul care îl aveam pe spate.

Celălalt incident l-am avut ca şofer. Am oprit pentru două bătrânele, pe trecerea de pietoni, pe banda 1 fiind eu. Pe celelelate doua benzi de pe sens opus au oprit şi ei. Pe banda de lângă mine, un cocalar a venit cu viteză, şi, exact atunci când au trecut de maşina mea cele două bătrânele, a pus frână bruscă, intrând, bine-nţeles, pe cotrasens. Norocul lui că bătrânelele s-au retras acel metru care le-a salvat viaţa şi că pe celălalt sens oprise cu încă un metru înainte maşina cealaltă. Astfel nu a păţit nimeni nimic, dar a fost îndeajuns să nu mă mai grăbesc pe trecerea de pietoni.

Nu alerg pe trecerea de pietoni, nu mă mai stresa! şi o spun extrem de serios. Prefer să mă uit de două ori pe banda de lângă tine şi să aştept să oprească şi celălalt. Asta înseamnă că mă voi rîţoi la tine dacă mă stresezi, cu orice metodă ai face-o!