Corina Nica
Frumoasă ca o zi de vară
Precum o trestie mlădie
Trecea prin vis a mia oară,
Cea mai aleasă, dragă mie.
Zâmbind, te ameţea ca vinul
Și ai fi vrut să nu se piardă
Din strălucirea ei seninul
Cu care ingerii dezmiardă.
Iar ochii ei, albastre valuri
De să te miri că sunt aievea
Te aruncau pe albe maluri
De neputinţe. Era Eva.
Corina Nica
Suntem tot noi doi, la final
De episod sentimental.
Tu ești iertat, eu știu să uit
Tu nu mai minți, eu nu ascult.
Tu n-ai păreri, eu n-am dureri
Și am uitat de tot ce ieri
Părea atât de nefiresc
Să te urăsc, să te iubesc.
Și ce folos că ne-am ucis
Și vorbe grele ne-am tot zis?
Și ce folos că ne-am rănit
În tot ce noi doi am iubit?
Păreri de rău sunt fără glas
Și nici atât nu ne-a rămas.
Rămâi tu cu tristețea ta
Și eu cu tinerețea mea.
Renunț la dreptul de a fi
Un gând al tău pentru o zi.
Demisionez din lista ta
Pentru-a urma menirea mea.
De azi iubesc, de azi trăiesc,
Și toate capătă-nțeles!
Corina Nica
O, Doamne, cât de blând, de bun,
Cât de frumos în toate cele
Este iubitul meu de-acum,
Cel care m-a făcut femeie!
El mi-a zâmbit, m-a cucerit,
Mi-a presărat pe trup săruturi
Și-atât de dulce m-a iubit
Cum floarea ar atinge-o fluturi.
Îmi pare înger, dar e om,
El tot e numai o lumină,
N-aș vrea să fie trecător,
Iubirea lui este divină!
O, Doamne, cât e de frumoasă…!
De ce mi-ai scos-o-n cale mie?
În iarna asta păcătoasă
Vrei să m-aduci la nebunie?
Cu trupul ei, cu a sa gură
Îmi tulbură simțiri și minte,
Iar inima-mi ca o nebună
Mă tot împinge înainte!
În lumea rece, înghețată,
Ea e atât de caldă, vie…
Și parcă pentru prima dată
Cuvintele nu pot descrie.
N-aș vrea să folosesc expresii
Ce ți-ar părea mărețe Ție,
Dar crede-mă, nu fac concesii
Când spun că toată-i simfonie.
Dar nu știu cum, își tot permite
Să mă streseze o idee…
Te rog să-mi spui, Preasfânt Părinte,
Ea este înger ori femeie?!
El îmi răspunde calm și parcă
Cum zâmbet fin de ironie:
Copilul meu, în a ta soartă
Ea este… ce vrei tu să fie!
Discret, stiloul meu se-agită
Cu un fantastic dor de-a scrie.
Pe sufletu-i ce mă incită
Aș picura blând… poezie.
De ceață nici că îmi mai pasă,
Nici gerul azi nu se mai simte,
Numai zăpada curge deasă
Dar ce contează? Sunt fierbinte!
Din viscolul ce altădată
Sălășuia stăpân în mine,
N-a mai rămas nici o bucată!
Acum mi-e arșiță… și-i bine!
………………………………….
Ingratul anotimp de ghiață
Ne va menține-n veci departe
Căci… nu putem avea o viață
Și nu te vreau doar pentr-o noapte!
de Corina Nica
Ghiozdănel mititel
Albăstrel și plin de vise
Poartă micul băiețel
Înspre porțile deschise.
Școala este o minune
Omulețul mic mi-o spune
Și se-ntâmplă-atât de multe,
Mama știe să asculte!
Sunt povești cu-abecedare,
Fișe și numărătoare
Și colegii școlărei,
Frumușei și drăguței.
Șef e domnu-nvățător
Înțelept și răbdător,
Care spune serios
Lucruri multe, de folos.
Iar Matei este uimit
În ce lume-a poposit.
Mami, lumea-i ca-n desene!
N-am avut deloc probleme.
Și-am văzut-o pe-Alexandra
Și pe-Andreea, și pe Sandra
Și la dansuri mă voi duce,
Să te bucuri, mami dulce.
Să fii mândră tu de mine
C-o să cresc și-o să-nvăț bine
Să-ți aduc doar bucurii
Cum meriți de la copii.
de Corina Nica
Ești cea mai frumoasă poezie de dragoste
Care s-a scris.
Cu tine umplu file de jurnal
Pline de înțelesuri.
Sensul vieții ești tu
Și sărutarea ta
O simt pretutindeni.
Nu vreau să mă dezleg niciodată de tine,
Nu respir fără respirația ta.
Atât de singură aș fi doar cu lacrimile mele
Dacă nu mi-ai fi tu mângâiere.
Atât de suav mă iubești
Încât florile din glastră devin geloase,
Stelele se ascund după nori
La ceasul nunții noastre târzii.
Corina Nica
Lumea noastră-n bucăţi paralele,
Adâncită-n pustii valuri grele
S-a cutremurat intristată
De povești ce n-au fost altădată.
Nerostitele griji și dureri
Astăzi mult mai adânci decât ieri
Au ucis zâmbete rătăcite
Și-au ajuns pe cărări incâlcite.
Să salvăm ce se poate aș vrea
M-aș ruga și iar m-aș ruga
Generaţiei fiilor noștri
Să nu fie modele doar monștri.
Să se bucure și ei de viaţă
De iubire, de flori, dimineaţă,
Nu să fie robiţi de cutii
Cum ar fi TV, PC, DC.
Să dorească să se implinească
Câte-o carte să vrea să citească
Să aducă-ntr-o zi sensuri noi
Și lumină in loc de noroi.
Voi sunteţi viitor și speranţă,
Voi, copii, sunteţi dreptul la viaţă
Ne-au invins doar pe noi vremi nefaste
Dar sperăm in a fiilor oaste.
Dacă voi veţi trăi fericiţi
Toată truda din care veniţi
Nu va fi in zadar, dragi copii,
Și-or veni vremi mai bune-ntr-o zi.