Oricat de mincinos ai fi, trebuie sa recunosti ca accepti de foarte multe ori aceasta tentatie. “Oh, lasa ca il gasesc mai tarziu pe Net!” sau “Maine ma intalnesc cu el/ea si discutam, nu mai sun acum!” sunt doar cateva dintre scuzele de care ne folosim sa nu sunam pe cineva. Folosim emailul sau textul (SMS, Messenger, Facebook sau alte minunatii). Pierdem surpinderea interlocutorului in momentul raspunsului, dar e mai bine, poate e nervos sau e ocupat, poate nu are chef, sau pur si simplu se gandeste.

Pe langa toate acestea, o convorbire telefonica tinde sa nu fie inteleasa. Interlocutorul nu este atent, are alte activitati in timp ce vorbeste cu tine, sau tu nu esti un bun orator, nu stii sa te faci inteles ce doresti si nu stii sa dai detalii. In mare, telefonul incepe sa nu mai fie atat de folosit ca pana acum. Cunosc exemple frapante, un senator al carui telefon nu a sunat decat de doua ori intr-o seara de week-end, sau un om de afaceri, cu care am stat de vorba o ora, si al carui telefon a sunat o singura data, pentru ca sosise nu stiu ce marfa si a fost o neintelegere cu locul de livrare.

Am avut si experiente care confirma cele spuse. Am fost cautat pe messenger, mi s-a explicat in mare despre ce este vorba, apoi am fost intrebat daca poate sa ma sune. Cam asta este tendinta.

In copilarie am invatat sa nu sun pe nimeni din afara familiei dupa ora opt, iar pe cei din familie dupa ora 10. Astazi as spune ca o invat pe fetita noastra sa nu sune pe nimeni. Si chiar nu ii place telefonul!

Soneria telefonului este acel ceva ce tinde sa fie grosolan. Ordinar. Ciudat. Este cea mai brutala metoda in a impiedica pe cineva sa faca ceva. Daca cand esti acasa, esti ca la concurs atunci cand suna telefonul, 100 de metri garduri. Nu pentru a raspunde, ci pentru a nu deranja familia. Sau musafirii. Da, s-a inventat Caller ID si mesageria vocala, dar sa fim seriosi, cati dintre voi aveti mesageria activata? Si cei ce aveti activata mesageria vocala, pana seara consultati mesajele? Sau nici nu stiti cum functioneaza?

Eu trebuie sa recunosc ca, daca in urma cu trei ani, un abonament de 300 de minute, intr-o anumita retea nu imi ajungea, astazi, desi comunic cu mult mai multa lume, nu consum atat in toate retelele. Cei ce ma cauta, ma cauta intai pe retelele de socializare, si abia apoi, de cele mai multe ori dupa ce cer permisiunea, ma suna.

Exceptiile de la aceasta regula sunt convorbirile cu familia si rudele, prietenii foarte apropiati, indragostitii (eh, ei ar vorbi zile in sir, daca nu ar trebui sa doarma (un operator chiar se bazeaza pe acestia in oferta lor de telefonie) si, sa nu uitam de “smechieri”, acel specimen care conduce o masina de zeci de mii de euro, dar care nu isi permite sa isi cumpere un handsfree, pentru ca isi “strica imaginea” (o stiti deja- cotul pe volan, in mana telefonul la ureche, mana cealalta pe schimbatorul de viteze si privirea de bou spre tine, ca nu ii faci loc pentru ca el este foarte ocupat).

Pe zi ce trece suna tot mai putin telefonul, si tendinta este genarala. Operatorii stiu asta si incearca sa iti vanda cat mai multe minute si cat mai putin trafic pe telefoanele din ce in ce mai performante, performanta crescanda spre metodele alternative de comunicare, nu spre cele de telefonie.