Cei 5 care iti decid soarta!

Nu este un titlu bomba! Si nu este vorba nici de vre-un presedinte, sau director sau sef nu stiu de care. Sunt 5 oameni simpli, care te influenteaza in tot ceea ce faci. Esti, practic, media lor, in toate planurile: sentimental, intelectual, financiar, etc. Cine sunt ei?
Simplu! Fa o medie, pe o saptamana, a oamenilor cu care ai de lucru. Din toti, primii 5 care iti ocupa 80% din timpul dedicat relationarilor sunt cei a caror medie esti tu. Incluzi aici si online-ul (Facebook, YahooMessenger, s.a). Andy Szekely a scris si subliniat foarte frumos esentialul acestui fapt. De aceea nu voi detalia eu, ci voi face doar un studiu de caz.

In primul rand, cei cinci ar putea sa fie:

  • copii tai…
  • sotul sau sotia ta…
  • parintii tai…
  • prietenii tai…
  • colegii de la serviciu…
  • sau orice persoana careia ii acorzi o semnificativa cantitate de timp in fiecare zi (chiar daca nu fata in fata…. si de aceea poti include aici un moderator de emisiune tv, un autor pe care il citesti online… sau poate un mentor de la care inveti cum sa faci fata provocarilor de zi cu zi)   

Si acum, cazul. Sa presupunem ca din viata ta ies cateva dintre aceste persoane. Unele merg la munca in departare, iar legatura cu ei este greu de tinut (vorbesti o data pe saptamana la telefon, si acele lucruri pe scurt), iar altele ies pentru ca asa se intampla (daca pleaca sotul sau sotia si o data cu ei si copii -nu conteaza daca este vointa ta sau a partenerului/ei- intelegi ideea) vei ramane cu 2 sau 3 persoane importante. Ce se va intampla in continuare? 

  1. Avand mult mai mult timp la dispozitie, alegi sa mai mergi la o bere sau un fotbal (dupa care o bere) si te inchizi in cercul celor care … degusta zilnic o bere. Rezultatul? Un degustator, tu, care nu ai baut de 10 ani. Cercul vicios se accentueaza cu timpul si, cu putin noroc, te vei trezi … tot a doua zi!
  2. avand mult timp la dispozitie, incepi sa socializezi cu tot felul de persoane, mai mult sau mai putin cunoscute, care initial nu te-au interesat in mod deosebit. Rezultatul? Depinde foarte mult de aceste persoane, de caracterul lor, de starea lor “sociala”. (Nu ma intelege gresit, dar faptul de a te refugia in lumea virtuala este parte din acest calcul). poti cunoaste oameni “interesanti”, sau poti deveni chiar tu unul. Si daca nu discutam aici de cei ce au totusi ceva de zis, vei fi o leguma, un dezorientat care va sti sa mearga la servici, sa vina acasa si sa se uite tot timpul pe forum/retea sociala/messenger/etc.
  3. acelasi scenariu ca la punctul 2, doar ca vei sta in fata televizorului si a calculatorului, te va invinge tristetea (doar ai “pierdut” multe, nu ai ce cauta “afara”), eventual mai adaugi niste alcool, si/sau alte substante “ajutatoare”. Rezultatul? Tot o leguma, din cele mai veritabile!
  4. iti cauti ceva de lucru, in afara programului, ajuti voluntar pe undeva, inveti, mergi in excursii, faci sport, joci sah, etc. Rezultatul? Poate reusesti sa te mentii in forma buna sau acceptabila, sa cunosti sau sa intaresti prietenii mai vechi, sa devii un cineva mai bun.
  5. te las pe tine sa completezi aici:
  6. cazul studiat are inca un punct, de completat:
Ideea de baza este ca, chiar daca aceste plecari nu se intampla (sper sa nu fie cazul la voi), sa incerci sa realizezi cat de important este sa STII cu cine te inconjori. Multi ii condamna pe cei ce stau mult la servici si cu colegii, ii invidiaza ca au bani multi si ii cearta ca isi neglijeaza sotia si copii, familia, si altele. Dar se prea poate ca tocmai acest lucru sa faca ca aceea familie sa aiba acel statut, financiar si social. Nu condamn pe nimeni si nu judec pe nimeni. Pentru bani trebuie munca multa, pentru prieteni, trebuie munca si mai multa. Ideeal ar fi ca numarul unu dintre prieteni sa fie chiar sotul/sotia, si atunci vei avea si familie fericita. 

Chiar inainte de a scrie acest articol, discutam cu un bun prieten. I-am expus ideea si l-am rugat sa se gandeasca daca este asa. Si va provoc si pe voi sa raspundeti la aceste intrebari. Punctele 5 si 6 sunt valide, au caracter concret si vor fi completate dupa ce va dati cu parerea. 

Principalul? POTI ALEGE! Ai puterea sa alegi, sa schimbi in asa fel proportiile incat sa fi o medie a celor mai buni din viata ta. Si te vei simti mult mai bine, vei fi o persoana mai buna, si, de ce nu, chiar mai   bogat. Uite-te in jurul tau, deschide ochii, incepe sa simti, sa traiesti, sa vibrezi, si, mai ales, sa fi o persoana mai buna. 

E un lucru greu sa zambesti de dimineata, dar daca stiu ca voi face ziua un pic mai buna cuiva, o fac, chiar daca mintea mea ar vrea sa dicteze altceva. Ma ajuta si pe mine sa am o zi mai  buna, si si persoana cealalta se va simti mai bine.


AdevarulShop.ro

Spune ceea ce gandesti, fii creativ si nu incerca sa faci spamming. Continutul bogat si la subiect al comentariului te poate pastra aici. Multumesc!

Arma politistului si legitima aparare – inexistente la romani!

“Orice alta informatie (restul este doar un text scapat de sub control) poate periclita mersul anchetei.”
Pai cum, nene, aveti depusa plangere pentru hartuire, si totusi…

Caz inchis. Cei care au depus plangerea au fost omorati.

Ce se intampla, de fapt. Printre multele hartii si hartogarii, nici Politia nu isi face treaba. Ori nu are ce face. Cunoastem un caz si de la noi, un ins care ataca cam toti oamenii. Am discutat cu politistii, au spus ca nu au ce face, au facut, nu mai stiu, 15 dosare penale, iar de la tribunal s-a dispus ori eliberarea, ori cercetarea in stare de libertate. Ah, insul are certificat de handicapat. Cu s-a rezolvat? Pai dupa ce a omorat un vecin, au fost nevoiti sa il inchida. Desi ma astept sa reapara prin zona. Si ca sa nu spuneti ca vorbesc prostii, iata aici cum a decurs un proces in care atacatorul l-a dat in judecata pe cel atacat, instanta a dat drepate initial atacatorului, pentru ca mai apoi sa se invoce, pe drept, legitima aparare.

Nu exista in Romania o institutie care sa tina inchisi, la hotararea judecatorului, pe cei periculosi social. Asta include, de la soti agresivi (unde rezolvarea este ca ea sa se mute, daca are unde, sau sa suporte bataile), pana la tot felul de betivi si inadaptati sociali (da, asa se numesc), care, in cazul unui conflict, sunt amendati pentru tulburarea linistii publice, impreuna cu cel agresat (credeti-ma, am fot martor la asa ceva, un prieten a fost si el amendat, dupa ce a luat bataie- Peste o ora  a fost “vizitat” de cel ce il batuse, doar ca de data asta a dat cu el de pamant. Bine-nteles, desi era in propria casa, a luat inca o amenda pentru tulburarea linistii publice, si are deschis si un dosar pentru agresiune. Pana la urma s-a rezolvat, in afara tribunalului, normal. (Pe cat se poate numi asta “normal”).

De ce este acest lucru “normal”: pentru ca nu exista sau este slab dezvoltat tot sistemul de aparare al individului. DA, as fi de acord sa poata politistii sa impuste din prima, atunci cand sunt atacati. Ar fi una dintre cele mai usoare rezolvari a unor situatii mai mult decat jenante. Ar fi un respect impus de aceea arma de la braul politistului, care acum este doar “ceva interesant” care lipseste cu dasavrsire. Nu te-ai gandi prea mult sa mai dai telefoane si sa intervii “asupra” politistului, cand sti ca ai o arma indreptata spre tine. Nu, nene. Dai cu subsemnatul, apoi daca te tine cureaua, te scoti in fata justitiei. Daca nu ai dreptate, poti sa ai si cunostinte, si bani, pentru ca atunci cand ai gresit, platesti. Si sa vezi atunci minune, nu tu certuri pe trecerea de pietoni intre pieton si sofer, nu tu scandaluri pe strada si in cartiere, si, mai ales, sa vezi ce mult conteaza legea atunci cand te simti cu “sula in coasta”.

De vreme ce eu incerc sa am grija sa fiu corect in ceea ce fac, pentru linistea mea, ma astept ca si altii sa faca la fel. Din pacate, nu asa gandesc altii. Daca scapi o data, realizezi ca poti sa ai si adrenalina conflictului (“cocosul luptator”) si sa nu patesti nimic. Si asta tine deja de BOLILE PSIHICE, doar ca oficialitatile nu vor si nu pot recunoaste acest adevar. Pentru ca… nu da bine pe hartie. Si pentru ca o parte din acesti indivizi SUNT chiar oficialitatile la care apelezi. Si te miri ca nu ti se da dreptate.

DA, sunt de acord sa poata interveni ACTIV, cu arma din dotare, politistul, si DA, vreau sa ma pot apara in ce mod consider eu necesar in propria mea casa, fara sa ma gandesc la ce spune legea. Si DA, sunt de acord ca politistul sa ma impuste, daca sunt atat de tembel sa nu realizez ca actiunea mea poate face rau altora !!!
Pentru cei ce nu stiu, nu poti apara propriul copil daca pe un spatiu public este atacat de cineva. Poti incerca sa il aperi doar “daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului”. Adica iti bate copilul, dar tu nu poti sa raspunzi decat in acelasi mod. Ca dupa aceea iei bataie, nu mai conteaza in fata legii. (Art.19 si 20 din Cod penal -o alta frumusete fiind “pe timpul noptii” din acel text, adica ziua daca esti atacat in propria locuinta, nu mai esti in legitima aparare!!!).

Elefant.ro

Spune ceea ce gandesti, fii creativ si nu incerca sa faci spamming. Continutul bogat si la subiect al comentariului te poate pastra aici. Multumesc!

Pot sa mor? Sau nu?

Cu mortea in ochi

Pot sa mor? Este acel film al vietii ce iti trece prin fata in cazul unui accident sau a unui pericol iminent de a-ti pierde viata. Este, daca vreti, un intrerupator actionat de creier, in care subconstieintul preia conducerea intregului corp, ramanand constientului sa proceseze multe informatii ce pot fi in directa legatura cu iminentul pericol, sau daca vine “de sus” o decizie ca nu se poate face nimic, o evaluare a starii actuale a persoanei respective vis-a-vis de viata sa.

Desigur, exista cele 10 secunde in care hotararea pe care o iei este decisiva, si, desi o sa imi spuneti ca nu este posibil, va spun ca la viteza cu care functioneaza in acele clipe creierul (adrenalina si alte “alea-alea”) poate face o astfel de figura. Este modul in care creierul incearca sa se bazeze pe reflexe si pe instinctul de supravietuire. Decupleaza constientul si lucreaza de unul singur, fara comanda constientului.

Ati auzit de multe ori oameni care au scapat cu viata din fel de fel de accidente, care nu au putut sa spuna decat “Nu stiu cum am facut”. Cat timp este decuplat, constientului ii raman n-sprezece mii de clipe sa faca inventarul vietii, si de multe ori se stocheaza in memorie.

Daca are sansa de a supravietui, datorita reflexelor lui sau a circumstantelor incidentului, de multe ori povesteste cum nu a realizat ce se intampla, ci doar a vazut “filmul vietii” trecand prin fata ochilor. Este un inventar rapid a realizarilor si esecurilor persoanei respective. Are de-a face cu prejudecatile si frustrarile noastre, cu starea de multumire de sine. Intr-un cuvant, raspunsul la intrebarea: “Pot sa mor?“.

“In linistea de dinainte,
pe-al tristului si lung covor
din frunze rare, ratacite
as vrea sa cad, sa pot sa mor.

Pe aripa unui sarut
as vrea sub stanca sa cobor,
ca valul rece si pierdut
sa ma destram, sa pot sa mor.

Sub foc mocnit sa ma aprind

apoi ca jarul in cuptor,

fiind cenuşa, sa ma-ntind,

sa ma rasfir, sa pot sa mor.

In arse raze vreau sa sting

aceste spectre, voci ce-n cor
ma tot indeamna sa te-ating,
sa ma preling, sa pot sa mor.”

Andrei PavelSa pot sa mor

Spune ceea ce gandesti, fii creativ si nu incerca sa faci spamming. Continutul bogat si la subiect al comentariului te poate pastra aici. Multumesc!