Continuare a reclamei de anul trecut, cu Razboiul stelelor.
Zilele acestea tot auzi la o anumita televiziune (Antena3), expresia “ciumpalac“, cu precadere din gura unui prezentator (Mircea Badea), dar si a colegilor sai de la stiri (ce bine da pe ecran ca titlu pe fundalul celor ce se intampla in Piata Universitatii un titlu gen: “Viermii si ciumpalacii…“).
Pentru ca ai ajuns pe aceasta pagina, te-ai intrebat si tu ce inseamna ciumpalac. Se pare ca aceasta expresie, ciumpalac, a fost folosita de un membru PDL. Cam ce ar putea insemna?
Una dintre definitiile gasite pentru “ciumpalac”, este intr-un dictionar al termenilor “mai noi”, dateaza din 2006 si spune ca ciumpalac este un apelativ jignitor ce inseamna fraier, ghertoi.
O alta definitie este ceva mai complexa, “Ciumpalacul este o nouă specie, rezultată din involuţia speciei Homo sapiens sapiens”. Evident, este un articol ce nu explica nimic.
O alta definitie auzita a expresiei ciumpalac este aceea de gaga,sau un pitic ce nu gandeste.
Iar Dex-online te redirectioneaza de la termenul “ciumpalac” la termenul “Ciupalac”.
Ah, sa nu uitam de declaratia de inventie a lui Badea, atribuindu-i acest apelativ lui Arhi, intr-o emisiune.
Se pare ca expresia “ciumpalac” este penalizata de catre lingvistii romani si a fost inclusa intr-o brosura adresata tinerilor jurnalisti pentru a evita astfel de termeni in articolele lor.
Si pentru ca dictionarul se imbogateste, iata si folclorul de protest “Viermele si ciumpalacul“.
Dar poate stiti voi mai exact ce inseamna.
“Ce este un ciumpalac?”.
“Cu cultura in dubita” -vorba unui jandarm din Piata Universitatii (expresia folosita a fost “Luati site-ul de cultura si bagati-l in duba”). Confuzia creata in aceste zile, cu aceste miscari create de “viermi si ciumpalaci“, ce nu par a avea ceva concret si puternic in substrat, a sters una dintre zilele importante din cultura limbii romane: 15 ianuarie.
Si pentru ca nu toti uita si devin confuzi, iata o oda dedicata lui Mihai Eminescu (daca nu ati ghicit deja despre cine era vorba):
Corina Nica (15 ianuarie 2012)
Croitoru` care face schimbul de catifea trebuie sa fie foarte istet si priceput. Sa va explic de ce.
Daca va uitati la un canal de stiri, observati ce se intampla in tara. Nu incape in indoiala ca guvernul Boc a facut POC! Si este inceputul. Schimbul de catifea, cum spun cei de acolo, va fi ceea ce si zice. Schimb. De catifea. Croitorul care croieste schimbul, insa, nu il stim inca.
Sa luam culorile acestui schimb de catifea. Croitorul ce va ansambla noul Guvern, ar fi bine sa foloseasca cat mai mult alb (tehnocratii au mai fost in discutie, iar acum este momentul cel mai potrivit pentru a-i folosi). Croitorul nostru poate folosi mici culori pestrite, un galben (Udrea), un portocaliu, un rosu, un albastru, dar in principiu, culoarea de baza ar fi bine sa fie alb. Bine, este destul de previzibil ca rosul salvator (Arafat), va fi folosit la Ministerul Sanatatii -daca accepta-, pentru ca de la el a pornit totul, si ar fi prostie curata sa nu faca asta. In rest….
Cele cateva luni care mai sunt pana la alegeri ar putea fi neutre pentru marile partide. Ar pierde foarte multi bani, dar ar asigura o corectura a economiei Romaniei prin intermediul Croitorului si a guvernului tehnocrat,, pentru ca, dupa alegeri, sa aiba de unde folosi “foloase necuvenite”(pfuai, daca fac eu ceva de genul asta este delapidare, cel putin, daca fac ei este “foloase necuvenute”).
Da, ne intoarcem la Croitor. Croitorul, prim-ministru, daca foloseste orice fel de catifea, portocalie, rosie sau de care o fi, va pierde. Ei, ce sunt afara la ora aceasta doresc ALB. Nu o spun, dar, acel croitor care sa stie ce face este un tehnocrat. El a fost scolit si a invatat sa faca exact lucrurile de care avem nevoie acum.
Portocaliul de acum s-a tocit, are prea multe pete, nici rosul nu sta prea bine, astfel ca ceea ce se doreste acum, afara, in strada, este liniste si pace, sa faca fiecare ce are de facut, si nu sa se ocupe de potlogarii. Ori, alta rezolvare nu vad in momentul de fata. Trebuie minimalizate pierderile politice, si economia pusa pe niste legi mai sanatoase. Cei de afara nu vor mai accepta inca un 25% reducere din salariu (cea mai mare pata de pe schimbul portocaliu de acum).
Dar sa vedem. Acum se va vedea daca exista cu adevarat vointa politica, si daca cei din spatele marilor oameni politici sunt potriviti pentru posturile lor, daca stiu sa vada realitatea, daca stiu sa ia decizii corecte, sau stiu numai sa scrie frumos si in van.
Si acum, culmea, am gasit si un Croitor tehnocrat. Lucian Croitoru, consilier pe probleme de politica monetara al guvernatorului BNR, este un doctor in economie care a ocupat in guvernele postdecembriste numai posturi de consilier, lucrand in paralel pentru institutii precum FMI. Cunoasteti voi unul mai bun?
Mari poeti au dedicat o parte din timpul lor pentru a descrie pasiunea ce o trezeste in noi. Si daca ai rabdare, vei gasi multe lecturi, pasionale, dedicate acestuia. Si totusi ce este?
As spune ca un gest, o punere in practica a ceea ce numim pasiune. Dar azi nu voi discuta despre aceasta parte a aspectului sarutului. Voi spune doar ca, intr-un cuplu, se observa de la o posta cine este cel ce iubeste si cel ce se complace in a fi iubit, uneori chiar fara a avea intentia de a spune macar ca nu numai ca nu doreste acel sarut, ci nu doreste aceea relatie pentru pasiunea pe care o starneste asupra celuilalt.
Azi am facut un mic experiment rapid. Am incercaat sa il intreb pe nnea Google ce este sarutul. Ce am aflat in 10 minute si vreo 30 de pagini a fost urmatorul lucru:
– exista 14 feluri de sarut (chiar?). Si torturile au diverse forme, gusturi si glazuri, dar tot tort se numeste. Ah, o atentie deosebita trebuie sa acordati faptului ca un sarut simplu si plin de pasiune face minuni mai mari decat sarutul frantuzesc agresiv cu care ne-au invatat filmele americane (da, poate goni pe cineva in secunda a doua un astfel de sarut)
– multi au tot felul de intrebari cum se face si ce treuie sa simti (trebuie??? -daca nu simti fiorii dinaintea sarutului mai bine renunta)
– exista si aici tot felul de tehnici si miscari standard care trezesc pasiunea (bleah -3 pagini dedicate acestei teme, cand ordinea fireasca a lucrurilor este exact invers)
– exista o etica cu privire la situarea in spatiu si timp, in care saruti o persoana (corect -dar in ultima perioada nu am vazut respectat acest aspect)
– etc, etc, etc… dar prea putin despre motivul principal al acestui gest (da este un gest prin care iti arati iubirea si pasiunea fata de persoana vizata).
Alte cateva aspecte colaterale privind acest gest cuprind (dinamica pasiunii cere descrierea acestor aspecte – Google le-a legat foarte interesant, ca sa nu ramanem cu un gest in zadar -WT… stiti voi):
– saurtul dat pe obraz, ureche, gat s.a.m.d. creste pasiunea (as zice ca este pura chimie, doi oameni care se urasc pot avea o relatie sexuala exploziva hormonal, daca au ajuns in acest stadiu)
– femeile care au o distanta mai mare de 2,5 cm intre clitoris si vagin au sanse minime de a avea un orgasm vaginal (ceva cercetatori ar fi spus asta! -nu intrebati cum au cercetat). Teoretic exista chiar o corelare intre mersl pe strada si acele 7% dintre femeile care pot avea un astfel de orgasm
– un barbat normal ejaculeaza la 5-10 minute dupa inceperea unui act sexual, lasand multe femei nesatisfacute (mda, este o treaba din vechime, cand acest act trebuia consumat rapid din motive de securitate -iar aceasta temporizare se poate schimba doar prin mult exercitiu si joc, si nu invers, prin abstinenta)
– chimic vorbind, hormonii eliberati in cursul unui act sexual complet echivaleaza cu efectul unui Diazepam sau Valium, la barbati, astfel se explica somnolenta lor de “dupa” (iar faptul ca imediat “dupa” aprinde o tigara este, in general, un semn negativ)
Am decis sa nu mai citesc documentarea pe care mi-o da un cautator. Este o insiruire, una dupa celalalta, a etapelor ce trebuie parcurse. Si nu pot fi de acord. Pasiunea unui sarut trebuie sa reflecte dorinta a doua persoane. Si nu un lant logic. Trebuie sa stii sa te opresti si sa observi partenera, sa tii cont de dorinte, sa fii multumit cu ce ai obtinut. Asta, bine-nteles, daca partenera poate fi sincera cu ea insasi si te lasa sa observi acest lucru (in caz contrar face ceea ce “trebuie” si s-a mai nascut un motiv mare de frustrare, ce va fi punct de pornire la urmatorul sarut pasional – da, nu va mirati ca sunt atat de multe persoane frustrate, este doar rezultatul lipsei de comunicare intr-un domeniu in care ai o singura stare corecta si benefica, cea de sinceritate). Cum poti comunica partenerei ca mai ai nevoie de un pic de sare, pentru ca asa vrei, la fel poti spune ca vrei mai mult sau mai putin “condimentat” actul (aici va aduc aminte ca 70% din comunicare este nonverabala intre oameni). Si, da, doamnelor, daca decideti sa ii pedepsiti pe barbati cu lipsa pasiunii si a sexului, cu respingerea saruturilor si nediscutarea frustrarilor de peste zi, nu va mirati de rezultatele negative pe care le obtineti, atat in voi, cat si in partener. Sexul este o necesitate, la fel cum este hranirea. Iar un om flamand va face orice sa manance ceva, mai ales daca este trecut binisor de orele pranzului.
Si iata ca am ajuns sa vorbim despre un cod de etica in ceea ce priveste sarutul. Dar va las pe voi sa completati mai departe, daca aveti curajul. Va provoc, chiar!
Dar hai sa vedem ce spune, de este atat de bulversata toata lumea (varianta in limba romana a fost tradusa si publicata de Cosmin Maricari):
Din cauza asta n-o să-ţi ofer un loc de muncă
Aş putea angaja 12 persoane cu un salariu net de 760 EUR, însă n-o fac. Şi o să-ţi spun de ce. Ai putea lucra pentru compania mea furnizoare de servicii într-un birou elegant. Nu e telemarketing, nu e o escrocherie. Ai face o muncă serioasă, care solicită calificări înalte, 8 ore pe zi, fără weekenduri. Te-aş angaja legal, ţi-aş plăti impozitele şi contribuţiile la asigurări sociale. Aş putea acorda câte-un astfel de loc de muncă la 12 persoane, însă n-o să o fac. De ce, o să explic mai jos.
N-aş angaja o femeie.
Motivul este foarte simplu: femeile nasc. Nu am dreptul să o întreb dacă îşi doreşte să facă asta. Iar dacă aş avea dreptul şi ea mi-ar răspunde, m-ar putea înşela în mod deliberat sau s-ar putea răzgândi.
Să nu înţelegeţi greşit, nu am nicio problemă cu faptul că femeile fac copii. Aşa am apărut şi eu şi aşa mi-au fost născuţi şi copiii. Nu aş angaja o femeie deoarece, atunci când rămâne însărcinată, ea intră într-un concediu de maternitate de 3 ani, pe parcursul căruia eu nu am dreptul să o concediez. Dacă-şi doreşte să facă doi copii, concediul durează 6 ani.
Desigur, munca trebuie efectuată, de aceea ar trebui să angajez pe altcineva să facă lucrul ăsta în locul ei în timpul lungilor ei ani de concediu. Însă nu doar că n-aş putea să o concediez în timp ce este plecată, n-aş putea să fac lucrul ăsta nici după ce se întoarce. De aceea, ar trebui să concediez persoana care a lucrat în locul ei în acest timp. Când femeia s-ar întoarce din concediul de maternitate, legea m-ar forţa să-i măresc salariul la nivelul actual aferent funcţiei ei şi, de asemenea, să-i dau dreptul să-şi ia zilele de concediu pe care le-a strâns în timpul concediului de maternitate. Când ar reveni la muncă, ea ar putea începe cu o vacanţă de 2-4 luni, plătită integral.
Nu aş angaja nici oameni a căror vârsta este de peste 50 de ani.
Nu din cauză că aş avea vreo problemă cu cei mai experimentaţi profesionişti. Nu i-aş angaja deoarece ar intra curând în zona vârstei protejate. Iar după aceea aş fi într-o capcană similară celeia presupuse de angajarea femeilor, aş fi obligat să îi păstrez ca angajaţi. Nu poţi concedia oameni care au vârsta protejată, deci ar trebuie să plătesc salariul şi costul său total chiar dacă el sau ea nu lucrează bine sau nu atinge măcar un standard acceptabil. Nu aş putea concedia angajaţii protejaţii, însă cineva va trebui să efectueze corect munca, deci ar trebui să angajez altă persoană. Din partea mea, să fie protejaţi; însă eu nu îi voi angaja.
Aş angaja doar bărbaţi tineri, cu vârsta între 25 şi 50 de ani.
Şi angajarea acestora prezintă nişte riscuri, deoarece nu am dreptul să-i concediez nici pe aceştia dacă, dintr-un motiv oarecare (veniturile nu sunt suficiente sau nu-mi place cum lucrează), vreau să fac lucrul ăsta. Riscul ca ei să mă dea în judecată şi să şi câştige procesul este destul de ridicat. Însă sunt pregătit să-mi asum acest risc.
Angajarea ta m-ar costa 1.572 EUR.Salariul tau net: Salariul tau brut: Costurile mele totale: Adaosul statului:€ 185 € 238 € 306 165%€ 227 € 306 € 393 173%€ 322 € 458 € 589 183%€ 408 € 612 € 786 193%€ 479 € 765 € 982 205%€ 570 € 917 € 1178 207%€ 760 € 1223 € 1572 207%€ 950 € 1529 € 1965 207%Acestea sunt date reale, valabile în 2011, obţinute cu ajutorul calculatorului de salarii www.nettober.com. După cum poţi vedea, salariul tău de 760 EUR ar presupune un cost de 1572 EUR pentru compania mea. Acest coeficient de multiplicare x2 al statului ar putea fi mai redus doar dacă aş plăti un salariu mai mic. Însă nu te-aş angaja pentru un salariu mai mic, deoarece cred că, dacă ai câştiga mai puţin de 760 EUR, nu ai putea duce un trai decent. Ai deveni deprimat, ţi-ai distruge viaţa proprie, compania mea şi chiar pe mine. De aceea, nu sunt dispus să angajez pe nimeni pentru un salariu mai mic.
Şi nu doar Ungaria este atât de futută :
Graficul de mai sus face parte dintr-un studiu Deloitte. După cum puteţi vedea, statul nu-ţi ia mai mult de jumătate din salariu în nicio altă ţară. Este enervant că eu plătesc mai mult de 1500 EUR, însă tu vei primi mai puţin de jumătate din banii ăştia. Cu atât mai mult cu cât nu vei primi servicii de sănătate mai bune decât o persoană care primeşte salariul minim.
De asemenea, va trebui să iau în calcul faptul că o persoană de 35 de ani are dreptul la 25 de zile de concediu de odihnă pe an. Asta înseamnă o lună în plus, calculând în zile lucrătoare. Dacă eu am nevoie de munca a 12 persoane, ar trebui să angajez 13 pentru a suplini pentru persoana care este în concediu.
Însă ţi-aş da totuşi un loc de muncă, în ciuda tuturor argumentelor de mai sus.
Sunt un antreprenor curajos. Mi-aş vinde apartamentul şi m-aş muta într-o garsonieră cu chirie. Aş spera că cei 90.000 EUR obţinuţi astfel ar fi de ajuns. Mi-aş începe afacerea în mod curajos şi, dacă nu aş avea succes (ceea ce e destul de posibil în cazul startup-urilor) nu aş fi un bebeluş plângăcios.
Compania mea ar furniza servicii excelente, lucru imposibil dacă nu oferi condiţii de muncă decente. Aş angaja 13 persoane. Aş avea nevoie constant de munca a 12 persoane, plus cel care lucrează în locul celui aflat în concediu. 14 persoane, inclusiv subsemnatul, ar lucra într-un birou mobilat elegant şi confortabil, cu o suprafaţă de 158 metri pătraţi. Acest lucru presupune o chirie de 10 EUR/mp/lună şi cheltuieli cu utilităţile de 3,5 EUR/mp/lună, un total de 2133 EUR/lună.
Acestea ar fi cheltuielile mele lunar:
Chirie birou: 2.133 EUR
Salarii: 13 x 1572 EUR = 20.436 EUR
Alte cheltuieli (contabilitate, marketing etc.): 3.058 EUR
Total: 25.627 EUR
Destul de înspăimântător pentru nişte cheltuieli lunare, nu? Atât ar trebui să plătesc în fiecare lună, indiferent de venituri. Şi în lunile bune şi în lunile proaste. În perioadele cu activitate redusă din timpul verii şi înainte de Crăciun, când lucrăm mai puţin.
Această companie nu poate furniza mai mult de 1.000 de ore de servicii facturabile/lună, ca medie lunară. Acest lucru înseamnă că, pentru a atinge pragul de rentabilitate, adică pentru a obţine destul venit încât să-mi acopăr costurile, ar trebuie să stabilesc un preţ de 25.627 EUR / 1.000 = 25 EUR / oră. Însă rentabilitatea nu e de ajuns, am nevoie şi de profit.
Nu sunt lacom şi piaţa este destul de dură, aşa că aş pune un adaos comercial de 20% profit. Acest lucru ar creşte preţul per oră la 30 EUR, adică treizeci de euro plus TVA, €37,5. Aş rotunji această sumă (în jos), clienţii noştri urmând să plătească 37 EUR/ oră pentru serviciile noastre.
Din aceştia 37 de euro, 7 EUR ar merge direct la stat, 30 EUR ar fi venit al companiei. Sunt o persoană optimistă. Marketingul nostru ar fi bestial, planurile mele ar funcţiona perfect, am reuşi într-adevăr să vindem o medie de 1.000 ore de servicii lunar. Afacerea şi-ar lua zborul, toţi angajaţii mei ar fi ideali, totul ar funcţiona perfect.
Astfel, compania va genera un venit de 1.000 x 30 EUR = 30.000 EUR.
4.373 EUR ar fi profitul. Aş putea să-mi plătesc un salariu de 2.446 EUR mie însumi, care mi-ar costa compania 3.144 EUR. Din aceştia, 1.521 EUR ar fi salariul meu net, aproape dublu faţă de angajaţii mei, iar compania ar avea un profit înainte de impozitare de 948 EUR. Din aceştia, aş plăti un impozit pe profit de 95 EUR şi impozitul antreprenorial (local), 2% din venitul companiei, adică 587 EUR. La final, compania ar avea un profit de 266 EUR; cu atât ar putea creşte capitalul companiei mele lunar.
Astfel, aş avea un venit de 1.521 EUR pe lună, însă, să nu uităm, mi-am vândut apartamentul de 90.000 EUR şi am investit banii în companie. Deci ar trebui să închiriez un apartament pentru cel puţin 300 EUR, altfel aş rămâne pe străzi. Aş trăi o viaţă modestă, nu aş cheltui mult, nevastă-mea ar câştiga şi ea bani, nu aş avea timp să cheltuiesc mult, deoarece, spre deosebire de angajaţii mei, eu aş lucra 12 ore pe zi, inclusiv weekendurile.
Procedând astfel, aş putea economisi 900 EUR pe lună; astfel, aş putea să-mi recuperez investiţia mea de 90.000 EUR în 100 de luni. Mi-ar lua 9 ani să recuperez banii investiţi în companie şi să-mi cumpăr un alt apartament. După aceea, nu va mai trebuie să-mi limitez bugetul de cheltuieli, nu va trebuie să plătesc chirie şi nu va trebui nici să economisesc. Aş putea să trăiesc ca un european.
În acest circumstanţe este, sper, de la sine înţeles de ce nu mă simt presat să-mi vând apartamentul şi să investesc banii într-o companie nouă. Însă nu voi face cu siguranţă acest lucru din alte 4 motive.
- Competiţia vinde acelaşi serviciu, însă ilegal, în condiţii cu adevărat de rahat, la un preţ de 9 EUR pe oră. Pur şi simplu încasează banii, fără a emite vreo factură, iar preţul nici măcar nu include TVA. Ei nu au responsabilităţi, nu oferă garanţii, oficial nici măcar nu fac nimic, statul nu deţine nicio dovadă a existenţei lor. Ei nu trebuie să închirieze un birou, să angajeze un contabil. Făcând asta timp de 5 ore pe zi, ei pot să facă cu uşurinţă 1.000 EUR. Ei i-ar arăta curul en passant ofertei mele de lucru de 760 EUR, unde nu ar avea voie să facă treabă de mântuială, unde ar trebui să vină la timp în fiecare zi şi să atingă standarde profesionale înalte, nu ar avea dreptul să înşele clienţii şi, dacă ar face-o, ar fi concediaţi.
- Competiţia ar comanda campanii denigratoare la adresa companiei mele. Ar trebui să fac faţă propagandei anti-capitaliste, aş fi privit ca un muist lacom care percepe 37 EUR pe oră pentru ceea ce alţii oferă la un preţ de doar 9 EUR, aş fi un inamic al cetăţenilor maghiari de bun-simţ, în timp ce alţii lucrează cinstit la un preţ mult mai mic…
- Mulţi dintre angajaţi ar lucra pentru mine doar ca să afle secretele mele de afaceri şi să-mi fure clienţii. Ei i-ar atrage spunându-le că vor obţine servicii cu aceeaşi valoare şi de aceeaşi calitate, însă la un preţ mult mai mic. După ce vor fi furat destui clienţi, ei ar cauza mult rău companiei în mod intenţionat, pentru a fi concediaţi. Apoi m-ar da în judecată, declarând că i-am concediat ilegal şi ar câştiga procesul. Între timp, ei vor lucra fericiţi pentru clienţii furaţi, a căror atragere m-a costat pe mine o avere. Şi, desigur, s-ar simţi jigniţi. Vor arunca cu rahat pe tot felul de forumuri că au lucrat pentru compania mea, aşa că ştiu despre ce vorbesc. Nu doar că e foarte scumpă, dar serviciile sunt de căcat.
- Faptul că m-aş plânge de lucrurile astea nu ar avea nicio consecinţă, nimeni n-ar acorda importanță.
Acestea sunt motivele pentru care nu ofer un loc de muncă. Şi cred că o mulţime de antreprenori care au trecut prin această experienţă nu ţi-ar oferi un loc de muncă din aceleaşi motive. De asemenea, din cauza asta tot mai mulţi oameni devin şomeri, cumpără tot mai puţine chestii, plătesc tot mai puţin TVA. Şi din aceleaşi motive există tot mai puţine companii decente, care angajează tot mai puţine persoane, care plătesc tot mai puţine impozite, fapt pentru care statul are tot mai puţini bani pentru asigurări sociale şi din aceste motive asigurările sociale vor lua în curând forma lagărelor de concentrare.
Pot să-ţi ofer un loc de muncă doar dacă:
1. Te pot concedia, dacă vreau și când vreau.
2. Dacă TVA-ul scade măcar până la 20%, însă şi mai bine până la 15%.
3. Dacă statul va lua “doar” 30% din banii tăi.
4. Dacă veniturile mai mari nu sunt impozitate exponenţial.
5. Dacă statul va pedepsi corupţia şi nu companiile decente.
Până când aceste lucruri se schimbă, la dracu, n-o să-ţi ofer un loc de muncă. Atâta timp cât statul promovează corupţia sub toate formele posibile, eu nu voi porni o afacere şi nu voi oferi un loc de muncă.
Nota autorului: aceasta este traducere în engleză a textului meu original, “Tőlem ezért nem kapsz munkát”, publicat în 27 iulie 2011. Deşi a zguduit blogosfera din Ungaria, generând mai mult de 90.000 like-uri pe Facebook, nimic nu s-a schimbat în bine. Din contră, lucrurile sunt şi mai rele acum. Pentru toţi cititorii internaţionali, aici 760 EUR este un salariu de vis pentru majoritatea. Doctorii, de exemplu, câştigă mai puţin de jumătate din această sumă la începutul carierei. Preţurile, pe de altă parte, sunt aceleaşi ca peste tot.
Un al doilea articol, tradus si el, il gasiti tot la Cosmin, cu titlul Nu ofer un loc de muncă. Sunt antisocial?
